You are currently browsing the monthly archive for martie 2009.
Cu ceva timp in urma, mai precis in noiembrie 2007, a fost un moment special in relatia mea cu Laura. Ca o piatra de hotar pentru mine, cat si pentru ea, au ramas cateva ganduri pe care le-am scris intr-o seara, gandindu-ma la viitor, la noi, la al nostru camin, la slujirea noastra, la Dumnezeu.
De ce sunt pretioase pentru mine urmatoarele ganduri? Pentru ca in momente mai grele, … pot sa-mi aduc aminte.
„Aduceti-va aminte, zice Domnul…”
Cu privire la mine,
Doresc să fiu un Read the rest of this entry »
In acelasi spirit premarital efervescent, cu accentuate tendinte de sfintenie si curatie, impletite cu sentimente de responsabilitate personala pentru „veacul ce va sa vie” peste cateva luni si in viata mea, iata iti atrag si tie atentia, iarasi, inspre dragostea neconditionata pe care trebuie sa o acorde sotul, sotiei sale. Nu neglijez si respectul, deasemenea, neconditionat, pe care sotia trebuie sa-l acorde sotului.
Acest lucru este valabil chiar daca nu esti sot ori soata. Bine, in parte acum. Unele puncte nu sunt pentru tine daca nu esti casatorit.
Imi aduc aminte de cuvintele pe care Laura mi le-a spus de curand… „iubitul meu, zicea ea, iubeste-ma, in momentele, in situatiile cand sunt cel mai greu de iubit, cand parca nu pot fi iubita, caci in momentele alea am nevoie cel mai mult sa fiu iubita.” Oare nu este asa ??? Dar..e asa de greuuuu.. Read the rest of this entry »
Fiindca ziua cea mare vine cu pasi grabiti, am pus deoparte ceva carti despre casatorie. Pe unele le-am citit, pe altele trebuie sa le citesc. Unele asteapta sa fie cumparate.
Laura sta mult mai bine decat mine la capitolul asta. Cred ca are vre-o doua carti citite in avans. E mult mai entuziasmata decat mine de altfel. Ma molipseste cu debordarea ei. Si, e mult mai atenta la detalii, la lucruri mici, simple, dar frumoase, asa cum sunt urmatoarele principii pe care mi le-a trimis de curand, principii pe care le-a gasit in Biblia lui Mihai, viitorul „nas”, si pe care vreau sa le impartasesc cu tine. Principii, care te Read the rest of this entry »
Marius: “Când spun că te iubesc, spun că vei fi nu numai soţia mea, dar şi cel mai bun prieten, singura nădejde, o iubire veşnică, ultimul vals.
Când spun că te iubesc, nu îmi exprim doar un sentiment, ci întăresc un angajament; îmi propun să-ți arăt asta pentru toată viaţa.
Când spun că te iubesc, nu pretind să am toate răspunsurile, dar sper ca împreună să punem întrebările potrivite.
Când spun că te iubesc, nu repet doar o frază, ci spun de fapt că vreau să fiu cu tine atât în viaţa aceasta cât şi în veşnicie.
Când spun că te iubesc, nu repet nişte cuvinte simple, ci îţi spun că sunt surprins, provocat, şocat, şi smerit atunci când realizez că sufletele pereche chiar există.
Când spun că te iubesc, nu spun doar că îţi voi dărui o dragoste umană, ci ceva mai mult, dragostea lui Dumnezeu, o dragoste necondiţionată, o dragoste care se sacrifică; doresc să mor faţă de mine şi să te onorez, să-ţi fiu alături mereu.
Laura, eşti fata visurilor mele, o binecuvântare nemeritată şi un dar de la Dumnezeu. Îmi închid inima faţă de lumea aceasta, dar mi-o deschid faţă de tine. Nu ştiu ce ne rezervă viitorul, dar ştiu că viitorul fără tine, n-aş vrea să fie. Aşa că, aş vrea să ştii că, atunci când spun că te iubesc, te iubesc.”
Laura: “Când spun că te iubesc, spun că vei fi nu numai soţul meu, dar şi sprijinul meu, lider al familiei, ocrotitorul inimii mele, şi sărutul de noapte bună.
Când spun că te iubesc, nu spun asta doar în faţa familiei şi a prietenilor, dar şi îngenunchez în faţa lui Hristos, Mântuitorul nostru şi mă rog ca harul Său să unească pe deplin vieţile noastre.
Când spun că te iubesc, nu adaug doar numele tău, ci în felul acesta, spun că singuratatea noastra se risipeşte, durerea se împarte, şi bucuriile se înmulţesc în aşa fel încât doi să devină unul. Când spun că te iubesc, nu numai cer ca tu să ma împlineşti; cer ca să-ţi îndrepţi privirea către Dumnezeu, pentru ca apoi, împreună prin puterea Sa, amandoi să fim împliniţi.
Când spun că te iubesc, nu mă aştept să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi, ci sunt gata să mergem împreună atât pe înălţimi cât şi prin văi, să înaintăm atât prin bucurii cât şi prin încercări, să luptăm atât în vremuri bune cât şi în vremuri mai puţin bune, aşa încât să ne croim împreună viaţa.
Când spun că te iubesc, nu spun că vreau o casă mare, maşină luxoasă, ci vreau doar să fiu în braţele tale, atinsă de inima ta, în aşa fel încât să putem visa vise mai mari decât am fi facut-o separat.
Marius, eşti baiatul viselor mele, şi niciodată nu am avut atâta pace cât am când sunt cu tine, şi niciodată nu sunt mai aproape de Dumnezeu ca atunci când sunt cu tine.
Ştiu că nu sunt perfectă, dar ştiu că ne potrivim perfect împreună. Aşa că, aş vrea să ştii că atunci când spun că te iubesc, te iubesc.”
Le Roi est mort. Vive le Roi! The king is dead. Long live the king!
Regele a murit, traiasca regele! O fraza, o proclamare care ne este cunoscuta si care desemneaza ascensiunea la tron a unui nou monarh, rege, in diferite tari. Expresia e luata din franceza, fiind declaratia initiala rostita la incoronarea lui Charles al VII-lea, la tronul Frantei, dupa moartea tatalui sau Charles al VI-lea in 1422.
In Anglia, inca din 1272 este folosita aceasta proclamare, cand Henry al III-lea a murit si fiul sau Edward I era implicat in cruciada. Pentru a evita vre-un razboi civil izvorat din aceasta succesiune la tron, Consiliul Regal a decis: Tronul nu va fi niciodata gol; tara nu va fi niciodata fara vre-un monarh. De aceea Edward a fost declarat rege imediat. The king is dead. Long live the king. Regele a murit, traiasca regele.
Acelasi sentiment l-a trait si Isaia. Ozia este unul din cei mai mareti imparati de dupa David si Solomon, imparat victorios in razboi, cu succes in timp de pace. Pe sfarsit insa, s-a mandrit, a pacatuit, a adus jertfa in locul preotului. Fiul sau tanar, urma sa vina la tron, iar nori grei de razboi se adunau dinspre Nord, amenintand Iuda. Isaia, ca un patriot ce era se intreba ce va veni in aceste zile negre, cand carma se va afla in alte maini, care poate nu erau atat de puternice ca sa o tina. Si unde se se duca cu gandurile sale, daca nu in templu. Si acolo, in templu, a inteles. A inteles faptul ca desi regele murise, Regele, adevarul Rege era viu. Regele de drept a lui Israel era viu, Imparatul era viu. A intrat in templu, cu ganduri negre, a iesit cu speranta.. Regele a murit, traiasca Regele.
Isaia a primit o viune clare depre Dumnezeu, despre sine insusi, si despre viata de slujire. El a primit acesta perspectiva. Poate ca mai erau pe acolo si altii. El nu zice, noi am vazut ci ca el a vazut. Cam asa e si in viata atunci cand suntem confruntati cu adevarul lui Dumnezeu. Multi raman in intunericul lor, multi tot nu vor vedea, unii se vom pocai poate, altii nu. Unii vom raspunde lui Dumnezeu, altii nu. Problema care se pune este urmatoarea: ce voi face eu ? Read the rest of this entry »
La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.
Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.
Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.
Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.
Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.
Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.
L-au condamnat ca rebel; si era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.
L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.
Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.
Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.
Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.
Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.
Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces Read the rest of this entry »
Trei pisoiasi se laudau care dintre ei este mai lenes.
Primul zice:
- Ba, mie imi este asa de lene ca dupa ce imi pune stapanul lapte in bol mi-e prea lene sa ma ridic sa-l beau!!!
Al doilea:
- Mie imi pune lapte in bol si ma baga cu fata in el, dar mi-e prea lene sa misc limba sa il beau!!!
Al treilea:
- Ba, da voi sunteti harnici in comparatie cu mine… – ????
- Ati auzit azi noapte ceva galagie pe afara???
Ceilalti doi:
- Da, a fost unul care a zbierat toata noaptea de nu am putut sa dormim….
Al treilea:
- Eram eu, ma pusesem pe un cui si mi-era lene sa ma ridic.
Un rabin si un preot aveau garaje alaturate.
Preotul, din smerenie, intr-o zi spala masina rabinului.
Adoua zi il vede pe rabin cum ii taie cu un bomfaier teava de esapament a masinii sale.
Suparat intreaba:
- Ce faci rabine acolo? la care rabinul raspunde:
- Tu mi-ai botezat masina, eu ti-o tai imprejur.
Un tip se duce la preot :
- Parinte am pacate mari.
- Spune fiule, Dumnezeu e mare si iarta.
- Parinte in timpul razboiului am ascuns un evreu in beci.
- Fiule, asta nu e pacat i-ai salvat viata. Mergi cu Domnul linistit acasa.
- Da, parinte, dar i-am cerut 20 de dolari pe zi.
- Fiule, asta nu este bine. Ai profitat de necazul lui. Dar totusi i-ai salvat viata. Mergi acasa tine post 2 saptamani si fa rugaciuni. Omul pleaca, nu prea convins si dupa 5 minute bate la usa preotului din nou.
Intra si il intreaba pe preot:
- Parinte, crezi ca ar fi bine sa-i spun ca s-a termninat razboiul?
Se da un anunt de licitatie pentru executarea unui gard imprejmuitor pentru Gradina Raiului.
Primul liciteaza un constructor african care solicita 5.000 Euro
Justifica : 3.000 Euro materialele si 2.000 Euro manopera.
Al doilea liciteaza un constructor italian care solicita 8.000 Euro si justifica : 3.000 Euro materialele si 5.000 Euro manopera pentru ca el este un constructor foarte cunoscut.
Al treilea liciteaza un constructor evreu care cere 25.000 Euro.
El justifica Sfantului Petru :
10.000 Euro pentru tine, 10.000 Euro pentru mine si 5.000 Euro pentru african sa faca lucrarea !
Pe pamant era momentul aleagerii poporului sfant.
Se duce solul la tigani:
- Vreti sa fiti poporul ales?
- Vrem, mosule.
- Dar trebuie sa va dau o porunca…
- Da-ne-o, mosule. – Sa nu mai furati.
- Mersi, mosule, nu ne intereseaza.
Se duce la italieni:
- Vreti sa fiti poporul ales?
- Vrem.
- Dar trebuie sa va dau o porunca…
- Da-ne-o.
- Sa o lasati mai moale cu femeile.
- A, nu, multumim, nu ne mai intereseaza.
Se duce la evrei:
- Vreti sa fiti poporul ales?
- Da.
- Dar trebuie sa va dau o porunca…
- Cat costa? – ?!?!.
- Pai nu costa nimic….
- Atunci, da-ne 10!
Un slujitor zbura cu avionul. Cheama stuardeza si-i zice: un whisky, te rog !
Dupa un moment de gindire o intreaba :
- La ce inaltime zburam acum ?
- La 16.000m alt.
- Hm, prea aproape sunt de …. Adu-mi mai degraba un ceai.
Intra un preot intr-un restaurant, se aseaza la masa, cheama ospatarul si il intreaba:
- Fiule, balena aveti?
- Nu, parinte.
- Casalot aveti?
- Nu, parinte.
- Rechin aveti?
- Nu, parinte.
- Atunci da-mi o costita de porc afumata si Dumnezeu mi-e martor ca am vrut sa mananc peste!
In viata toti alearga dupa locurile din fata, dupa aplauze, reflectoare indreptate inspre ei, atentie. Toti vor rolul principal, toti vor sa-l joace pe Hamlet.
In timp ce Ioan Botezatorul era pe inaltimile lucrarii, slujirii sale, in timp ce Ioan juca rolul principal, Domnul Isus a aparut pe scena si oamenii care pana atunci il urmau, care veneau in pustie la el, care au parasit satele, locuintele lor pentru a-l asculta, incepeau acum sa-l parareasca. In timp ce vedea puhoiu de oameni indreptandu-se spre Isus, indepartandu-se de el, singurul sau raspuns a fost „Caci El trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez.”
Raspunsul cat si atitudinea lui Ioan e model pentru fiecare dintre noi. Ioan a putut spune acest lucru din doua motive: Read the rest of this entry »
Pilda Bunului Samaritean.
Una din cele mai vizionate emisiuni de divertisment din Romania este Din dragoste cu Mircea Radu. O emisiune in care dragostea este la superlativ..toti se iubesc, te indeamna sa iubesti. Sloganul …Iubiti-va mult! a ajuns atat de cunoscut incat pana si copii se saluta in modul acesta. Mai interesant mi se pare cantecul, celebru de altfel, al formatiei Beatles, All you need is Love. (Nu ai nevoie decat de dragoste) Este o piesa, asociata mai ales in Romania cu acest show. Fara indoiala e un mare adevar in aceste versuri, in aceasta emisiune. Cred ca doza buna de dragoste ar vindeca multe din bolile lumii. Usor de zis insa…
Nu avem probleme sa iubim pe cei din casa noastra, prietenii…dar e asa de greu sa iubesti pe cineva din afara cercului tau.
Ni se cere sa-L iubim pe Dumnezeu si pe ceilalti. Martin Luther a observat ca un crestin este unul care traieste in afara lui insusi. Traieste in Hristos prin credinta si in semenul sau, in apoapele sau prin dragoste. E asa de degenerata parerea lumii despre acest sentiment. Domnul Isus a refuzat ca apelul sau la dragoste sa degenereze intr-un slogan sentimental. Iubiti-va mult!!!, new age, hippie.. El a aratat dragoste in viata Sa, s-a purtat cu dragoste fata de ceilalti, a descris dragostea in una din cele mai frumoase povestioare spuse vreodata, o povestioara pe care o cunoastem ca povestioarea, ca pilda Bunului Samaritean.
Domnul Isus, pentru ca ne-a iubit, ne-a iubit pana la capat. Nu ne-a iubit pentru ca suntem usor de iubit ci pentru simplul fapt ca… ne-a iubit. Nu trebuie sa ai argumente pentrut a iubi. Iubesti …atata tot…Punct. Read the rest of this entry »
Traim intr-o cultura postmoderna, o cultura in care se afirma ca nu este nici un fel de adevar absolut. Postmodernismul accepta toate religiile si pretuieste toate superstitiile. Orice tip de spiritualitate este acceptata acum fara sa se sugereze ca un anumit punct de vedere ar putea fi gresit si altul corect. Tendinta este atatea adevaruri, cati indivizi sunt in lume.
Este clar ca nu putem accepta acest dialog. De altfel, este necesar sa ne cunoastem bine crezul si sa cunoastem tendintele actuale pentru a afirma chiar si in aceasta cultura ca exista un Adevar suprem, revelatia lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi. Ce este in afara acestor scrieri constituie o deviere. Si chiar daca am fost adesea invinovatiti de elitism, snobism doctrinar, intoleranta, ingamfare, ramanem la adevarurile care sunt in aceasta Carte. Doresc sa prezint cateva din caracteristicile miscarilor sectare, cu scopul de a le intelge mai bine si de a le putea aborda mai eficient in lumina Adevarului.
Editura Adevarul Holding, Bucuresti, 2008.
Felul in care eram privit era ciudat, dar firesc. Stiti cum se uita publicul si gardianul menajeriei la un elefant? Ei, cam asa se petreceau lucrurile si cu mine. Sunt plin de admiratie fata de proportiile si puterea uimitoare a elefantului, spun cu mandrie ca poate savarsi o suta de minuni, care sunt cu mut mai presus de puterile lor, si vorbesc toti cu aceeasi mandrie despre faptul ca, la manie, elefantul e in stare sa puna pe fuga o mie de oameni. Dar asta-l face oare sa fie unul dintre ai lor? Nu, pana si cea mai bicisnica haimana din arena ar zambi auzind asemenea idee nastrusnica. Haimanaua n-ar putea-o intelege; n-ar putea defel sa-i intre in cap; n-ar putea nici pe departe s-o conceapa. Ei, in ochii regelui, nobililor si ai intregului popor- pana la cel din urma sclav sau vagabond- eu eram intocmai ca elefantul acela si nimic mai mult. Eram admirat si temut, dar eram admirat si temut in calitate de animal. Animalul nu e venerat si nici eu nu eram; nu eram nici macar respectat. N-aveam pomelnic de stramosi si nici un titlu mostenit, astfel ca in ochii regelui si ai nobililor eram pur si simplu o lepadatura; poporul ma privea cu mirare si teama, dar fara resprect. Datorita puterii ce o au ideile mostenite, oamenii aceia nu erau in stare sa-si inchipuie altceva demn de respect decat spita aleasa si nobletea.
Aici se vede mana infioratoarei puteri care este Biserica romano-catolica. Asa, la iuteala, in doua-trei secole, prefacuse o natiuni de oameni intr-o adunatura de viermi. Inainte de epoca suprematiei bisericii in lume, oamenii fusesera oameni intregi si-si tinusera capul sus; avusesera mandrie, judecata si independenta, iar rangul si insemnatatea se dobandeau mai cu seama prin faptul, si nu datorita nasterii. Apoi a rasarit Biserica, urmarind un manunchi de interese egoiste si ea s-a aratat iscusita si agera, cunoscand multe chipuri de a scoate sapte piei de pe un om sau de pe un popor. Ea a nascocit monarhia de drept divin, intarind-o si proptind-o de jur-imprejur cu ierarhia fericirilor harazite celor alesi, smulgand virtutile de la rostul lor si facandu-le sa sustina un scop nevrednic. Ea a predicat- dar mereu numai oamenilor de rand- umilinta, supunerea fata de mai-marii lor, frumusetea jertfei; ea a predicat oamenilor de rand sa inghita cu blandete insultele; si tot lor, mereu numai lor, rabdarea, saracia duhului si neimpotrivirea in fata impilarii; si tot Biserica a introdus rangurile ereditare si aristrocratiile si a invatat toate popoarele crestine de pe fata pamantului sa se plece in fata lor si sa le venereze. Read the rest of this entry »
Sunt “responsabil” cu sectorul la toaleta. In incercarea mea de a mai tempera pe unii fara simt al responsabilitatii, am lipit in vreo trei locuri cu ceva timp in urma urmatorul mesaj. Ca tot romanul am sperat ca cel putin prin satirizare sa schimb moravuri.
Reguli de folosire a toaletei
Fa-ti nevoile din pozitia cea mai comoda, avand mereu grija sa lasi colacul wc-ului stropit.
Incearca cat tine de tine sa lasi cativa stropi sa curga si pe podea. Daca ti-e greu si n-ai cum, poti sa te balansezi cat mai amplu, in timp ce stai inclinat, deasupra colacului.
Foloseste hartie igienica in exces, fa cocoloase multe, pe care sa nu le poata duce apa, iar din cand in cand scapa cate unul pe langa wc si fa-te ca nu l-ai observat.
Daca exista un cos de gunoi in baie, destinat servetelelor de mana, poti arunca hartia murdara in el.
Trage apa numai daca iti este la indemana… iar daca nu folosesti hartie deloc, n-are nici un sens sa tragi apa in urma ta, oricum va veni urmatorul si va face asta.
Revenim la colacul wc-ului: acesta trebuie sa ramana mereu plin de stropi mari si galbui, pe o suprafata cat mai intinsa; iar daca ai rabdare, poti chiar desena diferite figuri geometrice pe capacul ridicat.
Nu te ingrijora in privinta mirosurilor, la urmatoarea utilizare oricum vei stii ca-ti apartin.
Nu privi niciodata in urma! Odata ridicat de pe wc, misiunea ta acolo s-a incheiat, iar restul “detaliilor” tin de competenta exlusiva a baietilor cu sectoru’!
Cu mult respect, baietii cu sectoru’.
Vedem culori, auzim sunete și ne folosim de simțul tactil. Anumite aspecte din această lume, se pare, sunt percepute prin simțuri particulate. Altele, sunt percepute prin mai mult de un simț. Însă ce simț sau simțuri folosim pentru a percepe timpul? Cu sigurantă nu este asociat cu numai un simț particular. De fapt, este ciudat a spune că vedem, auzim, pipăim timpul cum trece. Și, întradevăr, chiar dacă toate simțurile noastre nu ar mai funcționa pentru o vreme, am putea sesiza trecerea timpului prin schimbarea gândurilor noastre. Poate că atunci avem o abilitate specială, diferită de cele cinci simțuri pentru detectarea timpului. Sau poate, asa cum pare destul de probabil, sezizam timpul prin perceperea altor lucruri. Dar cum?
Perceperea timpului ridică o serie de întrebari. Cum percepeau oamenii din trecut timpul și cum îl percepem noi astăzi?
Pentru a întelege mai bine concepția despre timp a omului medieval merită să fie amintite câteva lucruri despre această perioadă din istoria europeană. O perioadă deosebit de interesantă. O perioada pe care este dificil s-o delimitezi. Nigel Kelly afirma că este gresit să spui că evul mediu ar fi început la o anumită dată și s-ar fi terminat la alta data. Evul mediu, este de fapt numele dat perioadei dintre sfarșitul imperiului roman și Renaștere. Read the rest of this entry »
Practica relațiilor publice este probabil atât de veche ca și comunicarea umană. În această privință părerile sunt împărțite. Chiar dacă nici una dintre încercările din istorie nu au fost numite relații publice, totuși scopul și efectele au fost de multe ori resimțite întocmai, dacă nu, la un nivel mult mai înalt decât cele din practica modernă.
Acest domeniu, totusi a existat nedefinit în mod precis cu mult înainte de delimitarea institutională din era modernă. Pentru a demonstra acest fapt se vor folosi spre exemplificare campania de promovare a creștinismului, campanie ce a avut la bază activitatea apostolilor, a ucenicilor Domnului Isus, remarcandu-se în mod special activitatea Sfântului Apostol Pavel.
Apariția creștinismului a constituit unul din evenimentele ce au schimbat fața Europei și implicit, fața lumii. Într-o perioadă relativ mica ceea ce se promova doar pe ulițele unor sate evreiești necunoscute, de o persoană relativ necunoscută, a ajuns să fie propagat la scală mondială, de sute de mii de adepți pasionati. Aceasta „propovaduire” este chiar și astăzi însoțită de o forță și un impact incomparabil ce schimbă chiar și dupa doua mii de ani milioane de vieți, constituindu-se in prima religie in privinta ponderii numerice la nivel global. Ceea ce părea a fi încă o sectă în cadrul iudaismului a ajuns să fie una din marile religii monoteiste ale lumii.
I. Sfantul Apostol Pavel- scurta biografie. Read the rest of this entry »
Istoria are un rol determinant în înţelegerea propriei identităţi. Privind câte puţin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur şi au rezonanţă în delimitarea propriei individualităţi. Istoria are o valoare majoră în explicarea prezentului. Putem înţelege prezentul mult mai bine dacă avem informaţii despre rădăcinile lui în trecut, iar trecutul, dacă ştii să îl ascuţi îţi poate vorbi într-un mod așa de răspicat.
Personal mă pasionează vieţile marilor lideri din istorie, oameni care s-au ridicat din popor, oameni prin a căror viaţă, caracter au reuşit să schimbe în mai bine mediul în care au trăit. Astfel de oameni, bărbaţi şi femei deopotrivă constituie moştenirea noastră. Deasemnea, propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu prin predicare, alături de minuntatele taine ale teologiei constituie o parte esenţială a formaţiei mele. Cu aceste gânduri plec la drum, şi mă bucur că nu sunt singur în această călătorie în prezent. Una din personalităţile care mă însoţesc este Martin Luther King Jr, un om a cărui viaţă şi dărurire m-a îmbogăţit enorm.
Crescut într-o famile de credincioşi baptişti şi Read the rest of this entry »
Claude-Jean Bertrand își încheie capitolul “Funcţiile mass-media. Regimuri, actori şi roluri” cu termenul folosit de Ithiel de Sola Pool pentru mijloacele de comunicare în masă, și anume „tehnologiile libertăţii” pentru a sublinia tocmai faptul că aceste tehnologii sunt în serviciul drepturilor omului. Bertrand arată faptul că mass-media a avut o reală contribuție în prăbuşirea regimurilor fasciste şi comuniste. „Regimurile fanatice se tem de mass-media şi de puterea lor”, accentua el, încheind capitolul.
De ce ar avea regimurile fanatice o teamă față de mass-media? Pentru că, dincolo de toate formele de activism politic, public, social, cuvântul sau comunicarea este de departe, forma cea mai eficientă de lupta împotriva îngrădirilor de orice natură. Ba mai mult, după afirmația lui David Le Breton, cuvântul este singurul antidot pentru formele multiple de totalitarism care caută să reducă la tăcere societatea pentru a-și asterne mantia de plumb peste circulația colectivă a sensului, neutralizând orice gândire.
Cuvintele, după Bertrand, conturează semnificaţia lumii, sunt o grilă care permite ca aceasta să fie înţeleasă, însuşită, o unealtă pentru a o face comunicabilă chiar dacă influenţa lor este limitată iar uneori stângace.
Cuvântul folosit în folosul drepturilor omului, va aduce cu sine o imagine reală asupa lumii. Cuvântul în mâna unui regim totalitar, va fi folosit pentru distorsionarea imaginii, folosit în îndeplinirea propriilor scopuri. Unul din aceste scopuri este tocmai reducerea la tăcere a populatiei. Cuvântul este folosit pentru înlaturarea piedicilor de orice natură care ar putea constitui o amenințare în calea dezvoltării regimului. Societatea este cladită pe cuvânt. Același cuvânt conferă dinamismul și dezvoltarea ei. Când cuvântul este însă înlăturat, societatea își va pierde din stabilitate. Lucru este valabil atât într-un regim totalitarist cât și într-unul democratic. Cel din urma însă, prin definiție, ar trebui să fie unul care să permită interactiunea socială, să promoveze libertațile fundamentale ale omului. În privința aceasta Le Breton surpindea foarte bine faptul că, „dictatura striveşte cuvântul la sursă, pe când modernitatea îl determină să prolifereze în indiferenţă după c Read the rest of this entry »
Puține cărti pot fi citite si de o femeie si de un barbat cu acelasi interes.
Editura AQUA FORTE iti ofera acum o astfel de carte.
O lectura pentru amandoi, sot si sotie.
O jumatate doar pentru el.
O jumatate doar pentru ea.
(El): Esti descumpanit de reactiile sotiei?
Intri in panica daca incepe sa planga fara motiv?
Ti-e clar de ce trebuie sa ii repeti la infinit ca e frumoasa si ca o iubesti?
(Ea): Te mai surprind reactiile sotului tau?
Vrei sa-i intelegi temerile nemarturisite?
Vrei sa-ti faci idee de bataliile nevazute pe care le poarta zilnic?
(El): Iti recomand cartea Doar pentru el.
(Ea): Iti recomand cartea Doar pentru ea.
O singura achizitie si beneficiati amandoi.
Suna la _ _ _ si o obtii mai repede si mai ieftin.
Doar pentru tine!
Mijloacele de comunicare în masă sunt definite în general ca suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivzi separați. Mesajele transmise variază în funcție de scopul propus. Mihai Coman preciza faptul că „presa, născută atât ca o activitate intelectuală, cât și ca formă artizanală de producție, a intrat, începând din secolul XIX-lea, în spirala industrializării și a comercializarii: ea a devenit astfel obiectul unei piețe și, respectiv, industrii a produselor mass-media. Tot el specifica faptul că cererea de produse mass-media este cu totul aparte. Pentru a întari această afirmație îl citeaza pe Fr. Balle, care preciza că:
“produsele respective nu sunt bunuri de primă necesitate (hrană, îmbracăminte, locuință). Ele nu raspund nici unei nevoi de a simplifica viața sau de a obține un anume , precum o fac produsele așa numitei industrii de transformare. Industria mass-media trebuie să satisfacă nevoi numite . Orice discuție asupra orientării acestei industrii ori a nevoilor cărora ea le raspunde este conjuncturală. Read the rest of this entry »
Mapamond Creștin, o emisiune de știri și reportaje de televiziune ce prezintă evenimente de mare interes din lumea religioasă, persecuții, conflicte din zonele de pe glob cu influență musulmană sau hindusă, misiuni creștine în locuri periculoase, probleme din țările fost comuniste, mărturii și întâmplări unice în lume.
Timp de 30 de minute, telespectatorii pot intra într-o alta dimensiune, într-o lume în care creștinii sunt încă o minoritate și în care persecuțiile sunt o problemă majoră.
Această emisiune poate fi urmarită pe canalul Alfa Omega TV, sâmbată-ora: 21.00 și în reluare duminica-ora:17.30 și 21:00, prezentator fiind Emma Domuta . Alfa Omega TV aparține trustului Alfa Omega, care încă din 1994 a devenit unul din principalii furnizori de conţinut media din Romania, în special domeniul programelor de televiziune, casete video şi resurse multimedia.
Caietul de sarcini fiind foarte divers, incluzand programe de televiziune, documentare, filme artistice cu subtitrare în limba română, de pe piaţa educaţională internaţională. Temele frecvent abordate sunt din sfera familiei, copiilor , SIDA, arta, educaţie religioasă, divertisment orientat pe valori, istorie, etc.
Reţeaua de distribuţie Alfa Omega include sute de staţii TV locale, precum şi reţele naţionale şi prin satelit, şi de asemenea sute de organizaţii, şcoli şi biserici. În perioada 2002-2005, Alfa Omega a furnizat intens programe canalului de acoperire naţională “TELE 7abc” acoperind aproximativ 55% din populaţia totală de 22 milioane a României. De asemenea, programele Alfa Omega au fost difuzate pe canalele televiziunii nationale TVR, si pe alte televiziuni de prim rang, cum ar fi B1 Tv, N24. Modalitatile de distributie includ : multimedia, internet, satelit, video streaming, podcasting dorindu-se crearea unei structuri follow-up nationale. Alfa Omega deasemenea oferă 4 canale tematice web IPTV: Alfa Omega Webchannel – un canal echilibrat, pentru toate gusturile.; YouthTv – un canal pentru tineri; Alfa Omega Movies – pentru amatorii de filme și documentare; CrestinTv – pentru cei interesați de predici, seminarii și învățături biblice. Read the rest of this entry »
- Fiindca de curand am participat la “Centenarul Richard Wurmbrand” (apropo, un eveniment reusit) consider potrivit un post despre cel care a avut o influenta atat de mare asupra vietii mele prin scrierile sale, precum si in vietile atatora in cursul anilor. Propun o prezentare succinta a vietii sale din perspectiva Relatiilor Publice.-
Wilcox, în studiul său redă un articol din PRWeek publicat în 15 iulie 2002 care subliniază înca din titlu, „Cele mai mari campanii dintotdeauna” apoi argumentează în desfăsurarea acestuia faptul că în ultima jumatate a secolului XX, un numar de organizatii și cauze s-au folosit de metodele efective ale Relatiilor Publice obtinând mari rezultate vizibile. Printre acestea se numară campania de drepturi civile inițiată de Martin Luther King Jr., începuturile NASA, înțelegerea fenomenului SIDA și altele. Chiar dacă nu erau delimitate în mod exact ca făcând parte din sfera instituțională a relațiilor publice, aceste demersuri în domenii diferite și specifice și-au atins scopul influențând în mod direct publicul. Efortul lor de a influența nu numai opinii ci și comportamente a fost atins, găsindu-si loc astfel în sfera largă a istoriei campaniilor de relații publice.
Printre diferitele domenii specifice în care se semnalează activități ale relațiilor publice poate fi încadrat și cel al religiei. Pe lângă activitățile Sf. Apostol Pavel, apostolii, și mulți alții se mai pot cita de altfel și activitățile din 1622, a papei Grigorie al XV-lea ce a înființat Congregațio de propaganda fide, Congregația pentru Propaganda Credinței, care avea ca activitate misionarismul. De la numele acestei instituții s-a păstrat cuvântul propagandă. În 1351, John Wycliffe a ceru reforma Bisericii Catolice și, mai ales, traducerea în engleză a Bibliei, pentru ca un numar mai mare de oameni să aibă acces direct la Cuvantul Domnului. Wycliffe și-a elaborat campania chiar pentru oamenii de rând, cărora le-a vorbit pe străzi și în locuri publice. Deși era interzis, Read the rest of this entry »
Capitolul 1
1. Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.
2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3. mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
4. Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.
6. Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7. Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
8. Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
9. Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10. Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât, şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11. Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. –
12. Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
13. Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţâţele mele.
14. Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. –
15. Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –
16. Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. –
Capitolul 2
1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. –
3. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6. Să-şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! –
8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus.
12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
14. Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
17. Până la răcoarea zilei, şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.
Capitolul 3
1. Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…
2. M-am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!
3. M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
4. Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –
5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. –
6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –
7. Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
8. Toţi sunt înarmaţi cu săbii, şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
9. Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.
10. Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea de aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
11. Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –
Capitolul 4
1. Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
2. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
3. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
6. Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
7. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.
8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
15. O fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese! –
Capitolul 5
1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
2. Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.”
3. „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăşi?
4. Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.
5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam, când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7. Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit; m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
8. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
9. Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –
10. Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.
11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.
12. Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.
13. Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
14. Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
15. picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
16. Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Capitolul 6
1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
2. Iubitul meu s-a pogorât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
3. Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –
4. Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
5. Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.
6. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
7. Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…
8. Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
9. dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –
10. „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –
11. M-am pogorât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.
12. Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –
13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?
Capitolul 7
1. Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
2. Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.
3. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.
5. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
7. Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.
8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic, şi-i voi apuca crăcile!” Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
9. Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!
10. Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
11. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să rămânem noaptea în sate!
12. Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.
13. Mandragorele îşi răspândesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
Capitolul 8
1. O! de ai fi fratele meu, care a sub la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
2. Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
3. Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. –
5. Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea.” –
6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.
8. Avem o soră micuţă, care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?
9. Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –
10. Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –
13. Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –
14. Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!
Un predicator s-a ridicat intr-o duminica dimineata si a spus audientei:
”Duminica viitoare voi predica pe subiectul minciunii. Asa ca in legatura cu aceasta, ca pregatire pentru predica mea, as vrea sa cititi capitolul 17 din Marcu”.
Duminica urmatoare, predicatorul s-a ridicat in picioare si a spus:
“Toti care ati facut ceea ce am cerut, si anume, toti care ati citit capitolul 17 din Marcu, va rog sa ridicati mana”.
Atunci aproape fiecare mana din acea adunare a fost ridicata. Apoi predicatorul a spus:
”Voi sunteti oamenii carora vreau sa le vorbesc. Nu exista capitolul 17 in cartea Marcu.” 
Ca un spectator, contemplu zenitul,
Absorbit in faptul zilei prin culise.
Potop de culori imi scalda privitul,
Si vad pe Dumnezeu…
Ma-ncanta lumina si piscul de munte,
Fara pretentii, coplesit, ma avant.
Spre bolta curata ia fiinta o punte,
Si vad pe Dumnezeu…
Sunt calator spre revarsatul de zori,
Ma scald si ma las insotit de senin.
Aspir si razbat spre-un dincolo de nori,
Si vad pe Dumnezeu…
Martor, imi spun, si-s redus la tacere,
De viata, de clipa, de caldura din soare.
Fericit, ma retrag, imbatat de uimire ,
Si vad pe Dumnezeu…
Marius Zarnescu. 10 iulie 2007
Cuvinte pline de farmec în slujba Cuvântului.
“Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: ‚Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!’ Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”Psalmul 45:1
Prin ce cuvinte zugrăvi-vom noi Cuvântul,
Când mii de slove n-au permis aievea ?
Şi mii de inşi a mistuit mormântul,
Şi n-au răzbit, căci graiul li se-mpotrivea.
Cât de senină ni se-mpune oare limba,
S-agăţăm o fraza stăvezie de o Stea ?
Şi cuvintele-nţelpte chipul I-ar schimba
Şi n-ar putea cuprinde-n act Divinitatea.
Cum am sili ‘ntr-o spusă pe Preasfântul ?
Căci în anale-n pas domol de-am măsura,
Şi-n pisc ales de-nterogăm ascetul,
Şi nici atunci nu s-ar cădea a-L contura.
Pretinzi să-încerci a-L defini vreodată?
Iar în căuşul palmei tale, taina Lui?
…
Poţi doar aduce-o laudă ‘naripată…
Cuvinte pline de farmec în slujba Cuvântului.
Marius – 20.09.2007 -
Biblia afirma ca din toti imparatii descendenti din David, Ezechia a fost cel mai mare.
2 Imparati 18:5, 6 El si-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; si dintre toti împãratii lui Iuda, care au venit dupã el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abãtut de la El, si a pãzit poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul.
Ezechia a fost maret… Domnia lui Ezechia pest Iuda a fost ca un varf semet, dupa cum aprecia un scriitor…intre doua prapastii intunecate ce se deschideau de-o parte si de alta. Tatal sau Ahaz si fiul sau Manase au fost doi dintre cei mai rai imparati din toata istoria lui Iuda. In contrast Ezechia a fost unul dintre cei mai buni A facut reforme spirituale, imbunatatiri ale infrastructurii, ale sistemului de aparare etc.
A fost un mare lider politic care a scos natiunea din intunericul provocat de tatal sau Ahaz, un constructor, a carui apeducte construite pentru a aduce apa in Ierusalim se pot vedea si astazi. A fost un om al literelor. A strans laolalta o parte din scrierile pe care le avem astazi in cartea Psalmilor si Proverbe. A fost un reformator spiritual. A daramat sarpele de arama, Nehustan, pe care il ridicase Moise dar care ajunsese un idol in Israel. A deschis usile Casei lui Dumnezeu, inchise de tatal sau. A readus sarbatoarea pastelui. A distrus inaltimile, locurile idolatre din Israel.
Si totusi, Ezechia la 39 de ani…in tinerete, in culmile maretiei…cand poporul era inconjurat de asirieni, gata sa muste ..sa pradeze..cand era cea mai mare nevoie de el, de conducerea, calauzirea sa, Dumnezeu ii timite mesajul ca..s-a sfarsit. Pune-ti in randuiala casa, rezolva-ti problemele ca s-a terminat. Isaia i-a spus…
”Randuieste ce ai de randuit casei tale caci vei muri si nu vei mai trai” 2 Imp 20:1
Ezechia a fost devastat din 2 motive: Read the rest of this entry »
Comentarii recente.