You are currently browsing the monthly archive for mai 2009.
O poveste incredibila despre viata, perseverenta, curaj, tenacitate si biruinta asupra handicapurilor.
Este esential sa-ti poti gasi rostul in viata, sa stii ca ai fost creat pentru un anumit lucru si sa mergi in directia aceea. Ma rusinez cand privesc la abilitatile, calitatile, darurile pe care Dumnezeu le-a investit in mine si mai apoi inspre materializarea concreta a acestora.
Aceasta fata speciala imi vorbeste despre “mai multul” acela care ar trebui sa-mi caracterizeze viata.
Va prezint noul blog al colegului meu Timotei Stoica, Omul de care se foloseste Dumnezeu!
Timotei este un baiat sincer, cu o inima mare pentru Dumnezeu si cu o dorinta puternica de a-I fi pe plac, de a trai in sfintenie.
Cine este Acesta? s-a intrebat si Timotei si se intreaba atatia astazi cand privesc inspre Christos… Oamenii Il vad in multe feluri…un doctor, profet, ….si fiecare adauga la aceasta lista interminabila.
Intrebarea ce ramane valabila este urmatoarea: pentru tine,…. cine este Isus Christos? Cine este?
In chimie, a transformat apa in vin.
In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.
In fizica, a sfidat legea gravitatiei cand S-a ridicat la cer.
In economie a contracarat legea cresterii costurilor relative (diminishing return) cand a hranit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.
In medicina, a vindecat bolnavii si orbii fara a le administra nici un fel de medicament.
In istorie, El e inceputul si sfarsitul (Alfa si Omega).
In guvernare, a spus ca poate fi numit Consilierul minunat, Printul Pacii.
In religie, a spus ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin El;
N-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.
N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.
N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.
N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit.
A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.
Numai atunci cand il descoperi pe Christos cu adevarat, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mantuitor, numai atunci poti sa intelegi sensul cuvintelor libertate, iubire, fericire…
Numai atunci intelegi ca viata nu trebuie traita oricum, ci in sfintenie, o tema reiterata constant de colegul meu. Nu exista pacate mari sau pacate mici. In ochii lui Dumnezeu, pacatul e pacat! Nu categoriseste Dumnezeu pacatele noastre. Sa furi o agrafa chiar, este pacat in ochii Sai si fiecare pacat va fi condamnat de El in ziua aceea. Insa, este speranta! Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pacatosul! ne reaminteste Timotei avertizandu-ne totodata ca exista un timp, cata vreme se zice astazi, de a ne impaca cu El.
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne traim cu adevarat viata in sfintenie si in pocainta!
Amin! zic eu…
Biserica a abandonat conceptia inalta despre Dumnezeu pe care o avea candva si a inlocuit-o cu una atat de ieftina si de lipsita de demnitate. Ea nu a facut lucrul acesta in mod deliberat, ci treptat si fara sa-si dea seama; si tocmai aceasta inconstienta a Bisericii face ca situatia ei sa fie cu atat mai tragica. Odata cu pierderea sentimentului maiestatii s-au pierdut si sentimentul de teama sfanta si cel al constientei prezentei divine. Ne-am pierdut spiritul de inchinare si capacitatea de a ne retrage in noi insine pentru a-L intampina pe Dumnezeu in tacere si adorare
A.W.Tozer - Cunoasterea celui preasfant -
Eliot s-a nascut cu un plaman nedezvoltat, o inima fisurata si cu un ADN ce trimitea informatii gresite in fiecare celula din trupul sau. Totusi, acest fapt nu a impiedicat ca Dumnezeu sa se slaveasca pe Sine prin acest copilas care nu a scos vreodata vre-un cuvant.
In mijlocul acestei tragedii, familia Mooney a gasit putere, mangaiere, calauzire in prezenta lui Dumnezeu. Povestea ne reaminteste ca trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu si sa ne incredem in El pentru toate lucrurile, ca-s bune sau rele. Desi nu intelegem toate lucrurile, in mijlocul incercarilor, trebuie sa credem ca planul Sau este bun, si nu trebuie sa-L condamnam pentru ce ni se intampla.
Pentru mai multe informatii www.ninetynineballoons.com.
A iubi sau a nu iubi .. ?!? Asa-i ca n-am potrivit-o bine? A fi sau a nu fi suna mai familiar…Shakespeare, Hamlet.
Nu si pentru cei ce sunt la curent cu limbajul Scripturii. A iubi sau a nu iubi… cuvinte care te poarta intrinsec la … a fi crestin sau a nu fi crestin…a-L avea pe Dumnezeu sau ba…
Ce sunt si cuvintele astea pana la urma…?!? Le-am stors de semnificatie. Cuvantul nu mai semnifica astazi! Relativitate… Nu si pentru bibliofili, pentru cei ce inteleg graiul Cartii. Cuvantul inca are valoare pentru acestia.
Astfel,… nu poti sa fii, fara sa iubesti sau fara sa fii iubit. Traim cu dragoste! Suntem creati sa iubim, sa oferim iubire, sa ne desfatam in iubire. Daca n-ar mai fi dragostea n-am mai fi nici noi. Dragostea este aer, oxigen pentru fiinta noastra. Poate ca de aceea se sufoca si se sting atatia astazi.
Cat de seaca-i viata fara iubire! Chiar daca pentru unii aceasta afirmatie are un accent melodramatic, cu totii recunoastem ca tanjim dupa, murim fara…iubire. Read the rest of this entry »
Intr-un fel, suntem fericiti ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Daca pentru o secunda mantia s-ar indeparta si am trage o privire fugara spre fata lui Dumnezeu, am pieri instantaneu. Stralucirea Sa este asa de sclipitoare, slava Sa asa de orbitoare, incat, in starea corupta in care suntem nu am putea suporta sa-L privim. El ramane invizibil atat ca blestem cat si ca act de har protector. Atata timp cat noi ramanem infectati de pacat suntem blestemati sa ratacim in lumea Sa fara respect pentru El. Am putea fi mangaiati de Cuvantul Sau si vindecati de lucrarea Duhului Sau, dar nu putem vedea frumusetea suprema a Chipului Sau.
Dar, avem un vis; ba, mai mult decat un vis. Avem promisiunea sigura si certa ca odata o sa-L vedem pe El fata in fata. Inima fiecarui crestin tanjeste dupa chipul lui Christos. Tanjim sa privim direct la Dumnezeu Insusi fara teama de a fi mistuiti. Tanjirea aceea adanca va fi implinita intr-o zi. Read the rest of this entry »
New York Times relateaza ca relatiile inghetate dintre Biserica Ortodoxa Rusa si Vatican par a se dezgheta. Vaticanul a incurajat recenta binecuvantare a unei biserici ortodoxe aflate pe proprietatea ambasadei ruse langa Vatican. Cele doua biserici au cooperat deasemenea la slujbele de binecuvantare, cand corul manastirei Danilov, scaunul Patriarhiei Moscovei, a cantat duminica intr-o bazilica romana.
Analistii bisericesti spun ca noua conducere in ambele biserici favorizeaza legaturi mai stranse si ca pozitia patriarhului Chiril ca lider al Bisericii Ortodoxe ar putea duce la o invitatie pentru o vizita a papei Benedict al XVI-lea. Tensiunile dintre biserici au existat de ani pe probleme de jurisdictie si autoritate.
Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…
Romania, trezeste-te!
Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.
Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. Read the rest of this entry »
Nu-i cere lui Dumnezeu sa faca ceea ce vrei tu. Cere-i lui Dumnezeu sa faca ceea ce trebuie.
Cand Dumnezeu nu face ceea ce vrem noi, nu este usor. Niciodata nu a fost. Niciodata nu va fi. Insa credinta este convingerea ca Dumnezeu cunoaste mai mult decat noi despre viata asta si El ne va scoate la capat.
Dezamagirea este vindecata de asteptari reevaluate.
Imi place povestea despre tipul care s-a dus la magazinul de animalute cautand un papagal cantator. Se pare ca era burlac si in casa sa era prea liniste. Proprietarul magazinului avea pasarea potrivita pentru el, asa ca barbatul a cumparat-o. Ziua urmatoare burlacul a venit acasa de la servici intr-o casa plina de muzica. S-a dus la colivie sa hraneasca pasarea si a remarcat pentru prima oara ca papagalul avea doar un picior. [...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
CNN raporteaza faptul ca mai mult de un milion dintre copiii din India sunt victime ale propriei tari. Potrivit politiei federale din India, mai mult de 1,2 milioane de copii sunt implicati in prostitutie in propria tara. Ashwani Kumar,cel ce conduce Biroul Central de Investigatie (CBI), a numit India sursa, tranzitul national si destinatia pentru prostitutia infantila, toate in una.
”Studiile si sondajele sponsorizate de centrul de dezvoltare pentru femei si copii estimeaza ca sunt in jur de trei milioane de prostituate in tara, dintre care cam 40% sunt copii,” declara CBI. Autoritatile cred ca 90 % din traficul de oameni din India este in interiorul tarii.
Super tare! The Voca People! O noua trupa internationala de interpretare teatral-vocala. Prin diverse combinatii de sunete vocale si acapella, impletite cu arta moderna a beat-box-ului acestia realizeaza un adevarat spectacol.
Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment.
Felul în care privim dragostea diferă de la persoană la persoană. Mediul cât şi timpul în care trăieşte fiecare, precum şi experienţele de viaţă influenţează felul în care privim dragostea şi, întocmai cum afirma un profesor de-al meu şansele de a întâlni cândva o persoană pentru care cuvântul “dragoste” să însemne acelaşi lucru ca şi pentru noi sunt cvasinule.
Chiar dacă există o varietate de perspective în cazul acestui sentiment, totuşi, Biblia oferă un etalon după care putem să ne conturăm percepţiile. Biblia este prin excelenţă Cartea Dragostei, iar Dumnezeu este… Dragoste.
Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie, iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment. Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.
Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică.
Povestea de dragoste este între Solomon, Read the rest of this entry »
Viata este destul de grea asa cum este. Este si mai grea atunci cand ne indreptam in directia gresita.
Una din abilitatile incredibile ale lui Isus a fost aceea de a ramane focalizat pe ce avea de facut. Viata Sa nu a luat-o niciodata pe un alt fagas. Niciodata nu Il gasim mergand pe partea gresita a drumului. Nu avea bani, calculatoare, avioane, asistenti administrativi sau personal angajat; totusi Isus a facut ceea ce multi dintre noi nu reusim sa facem. Si-a tinut viata pe cale.
In timp ce Isus privea in zare la viitorul sau, putea sa vada multe obiective. Multe steaguri falfaiau in vant, si pe fiecare dintre ele putea sa le urmareasca. Putea sa fie un revolutionar politic. Putea sa fie un lider national. Putea sa fie multumit sa fie un invatator si sa educe minti sau sa fie un doctor si sa vindece trupuri. Dar in cele din urma El a ales sa fie Mantuitor si sa mantuiasca suflete.[...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Lifted este un filmulet animat de la Pixar, produs in 2006 de Gary Rydstrom. A castigat nenumarate premii iar povestioara este foarte amuzanta Am ras si m-am amuzat foarte mult cand am vazut filmuletul pentru prima oara.
Care-i povestea…
Un extraterestru tanar, Stu, manevreaza o naveta spatiala fiind examinat la deturanari de persoane. Trebuie sa fure un fermier ce doarme, Ernie, sub ochii vigilenti ai instructorului, Mr. B. Pentru a trece examenul, Stu, din memorie trebuie sa aranjeze mii de butoane pe o consola gigantica. Folosind corect butoanele, Stu poate manipula traiectoria luminii, si astfel, sa-l ridice pe fermier din patul sau, sa-l scoata pe fereastra, si apoi sa-l introduca in naveta. Totusi, ezita, greseste, si eventual dupa nenumarate esecuri, il izbeste pe acesta de toti peretii, transformand totul intr-un haos total.
Dupa diversele greseli, Mr. B., preia operatiunea, manevreaza cu usurinta butoanele, il baga pe fermier in patul sau, facand curatenie si ordine in casa.
Rusinat, Stu se intristeaza, fortandu-se chiar sa-si stapaneasca lacrimile. Intr-un rar moment de compasiune, Mr. B ii ofera generos lui Stu oportunitatea de a lansa naveta spatiala. Bucuros, acesta accepta, naveta se ridica, insa, dintr-o data, se prabuseste zdrobind casa fermierului. Ramane numai un stalp de pamant cu fermierul inca dormind dus in patul sau.
La sfarsit, un sunet de alarma se aude, fermierul se trezeste, striga (ce denota ca a cazut), si apoi … o bubuitura.
Problema nu este ca Dumnezeu nu a vorbit, ci ca noi nu am ascultat.
Imagineaza-ti reactia daca as lua o carte de telefoane, as deschide-o, si as declara, Am gasit o lista a tuturor celor ce traiesc din ajutorul social! Sau, daca as spune, Aici este o lista a absolventilor de facultate! Sau, Aceasta carte ne va spune cine are masina rosie. Probabil ai spune, „Stai putin- nu asta e scopul acelei carti. Tii in mana o carte de telefoane. Scopul ei este pur si simplu sa arate numele si numarul de telefon al locuitorilor unei localitati intr-un anumit interval de timp.”
Numai prin intelegerea scopului ei, pot folosi in mod precis o carte de telefoane. Numai prin intelegerea scopului ei, pot intelege in mod precis Biblia…
Scopul Bibliei este pur si simplu acela de a proclama planul lui Dumnezeu de a mantui pe copii Sai. Afirma ca omul este pierdut si are nevoie sa fie mantuit. Si, comunica mesajul ca Isus este Dumnezeu in trup omenesc, trimis sa-Si mantuiasca copii.[...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Crucii i-au fost atribuite in istorie puteri supranaturale. De-a lungul timpului acest element controversat si mult discutat a capatat diferite semnificatii si forme, fiind preluat ca emblema pentru diferite sisteme socio-religioase. In crestinism, odata cu oficializarea sa, crucea a devenit emblema a sacrificiului hristic, primind diferite valente spirituale. Acest lucru a fost posibil datorita influentei altor religii ce considerau ca diferitele obiecte care au apartinut zeilor sau unor eroi erau inzestrate cu puteri supranaturale care se manifestau la incantatia sau cererea preotului.
Prin cruce, cat si prin ramasitele martirilor, cum ar fi oasele sau alte obiecte, a fost creat un intreg sistem religios si s-a desavarsit prin aparitia liturghiei si a inchinarii la moaste, icoane si sfinti. Lucrurile au degenerat, si acum vorbim de “inchinarea inaintea cinstitului lant al sfantului apostol Petru” sau sfanta lance care ar fi apartinut soldatului roman care L-a strapuns pe Mantuitorul.
I- Crucea- Scurt istoric.
Pentru a intelege semnificatia si importanta crucii in crestinism necesara o analiza asupra rolului la popoarele precrestine si la iudei. Semnul crucii avea o semnificatie diferita in functie de civilizatia si cultura acestor popoare. A fost intrebuintata uneori ca simbolul focului sacru si simbolul desavirsirii cugetarii omenesti.
Cercetarile arheologice au dat la iveala multe vestigii ale civilizatiilor vechi, purtand pe ele cruci de tot felul, dintre care unele au avut cu siguranta caracter simbolic religios. Dintre acestea cele mai importante sunt: a) „crucea cu brate egale”, zisa si „crucea greceasca”; b) „crucea cu toarta”, intilnita mai ales la egipteni, si c) „crucea gamata”, sau cu numirea indiana, „svastica”
Crucea si-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antica si a fost folosita ca simbol al zeului Tamuz. Pentru egipteni crucea in forma de T era socotita semn cosmic si era numita „cheia Nilului”.
In orice carte despre Egipt ce arata templele si monumentele antice, se poate vedea folosirea crucii. Pe masura ce simbolul crucii s-a raspandit in diferite natiuni, folosirea lui s-a dezvoltat in diferite moduri. Un simbolism asemanator cu cel egiptean s-a gasit la vechile popoare din America, linia orizontala a crucii reprezentind bolta cereasca, iar cea verticala ploaia.
Printre chinezi, crucea este recunoscuta a fi una dintre cele mai vechi reprezentari artistice. In India a fost un simbol sacru timp de secole. In partea central a Indiei, au fost descoperite doua cruci grele de piatra care dateaza cu mult inaintea erei crestine. Budistii si alte secte, ii insemnau pe adeptii lor pe cap cu semnul crucii. Pe continentul Africa, la Susa, bastinasii infing o cruce in raul Gitche. Femeile Kabile, desi mohomedane, isi tatueaza o cruce intre ochi. Cand spaniolii au ajuns pentru prima data in Mexic, nu si-au putut retine uimirea, spuse Prescott, cand au vazut crucea, simbolul sacru al propriei credinte, inaltata ca obiect de inchinare in templele lui Anahuac. Spaniolii nu stiau ca simbolul inchinarii din cea mai indepartata antichitate…a unor natiuni pagane asupra carora lumina credinismului nu stralucise niciodata, era crucea.
La Pelemque in Mexic, se afla un templu pagan cunoscut sub numele de Templul Crucii. In vremuri stravechi, mexicanii s-au inchinat unei cruci cu numele de totav (tatal nostru).
Cu multe secole inainte, in Italia, oamenii au crezut in cruce ca simbol religios. Ea era considerata protectoare si era pusa pe morminte. Monede romane din anul 46 i.Hr. il arata pe Jupiter tinand un sceptru lung care se termina cu o cruce. Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o aveau in jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Isis era reprezentata avand o cruce pe frunte. Deasupra templului lui Serapis din Alexandria se afla o cruce. Persanii aveau stindarde in forma de cruce in timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare.
Crucea a mai fost folosita ca simbol religios de catre aborigenii din America de Sud in vremuri stravechi. S-a descoperit olarie antica in Peru, marcata cu semnul crucii ca simbol religios. Niste cruci erau reprezentate si pe vesmintele Rot-n-no, si anume in secolul 15 inaintea erei crestine.
Crucificarea a fost practicata de fenicieni, de cartaginezi Read the rest of this entry »
Religion News Service relateaza faptul ca oamenii religiosi sunt cetateni mai buni si vecini mai buni, fapt afirmat de Robert Putman, profesor la Universitatea Hardvard. Dar, exista o problema: “tinerii sunt mai seculari” decat cei mai in varsta. ”Aceasta este o schimbare uimitoare”, afirma Putman. “Tinerii sunt viitorul. Unii dintre ei o sa fie mai credinciosi odata cu timpul, insa majoritatea nu sunt.” Totusi, Putman si David Campbell de la Universitatea de la Notre Dame, argumenteaza faptul ca religia tine comunitatile in unitate. Studiile lor au aratat ca oamenii religiosi sunt de trei sau patru ori mai inclinati sa se implice in comunitatile lor, ca voluntari in organizatii ori sa lucreze in diferite proiecte ale comunitatii. Putman si Campbell arata in datele lor ca oamenii religiosi sunt mai “draguti”, probabil datorita relatiilor pe care acestia le au in biserici, moschee, sinagogi si temple, care ii provoaca sa activeze in comunitate.
Atrag atentia asupra unui fenomen ce prinde radacini, chiar si in bisericile evanghelice. Ca tot ce tine de sexualitate, tot ceea ce Dumnezeu a creat bun, astazi e atat de pervertit, nu mai este nevoie s-o afirm. Privim in societate si cu siguranta ajungem la concluzii pertinente.
In aceste vremuri depravarea a atins culmi incredibile…
Totusi, pentru cei care se confrunta cu asemenea probleme de natura sexuala este speranta.
” Înţelegem durerea, frustrarea şi lupta interioară a celor care se confruntă cu atracţii nedorite faţă de acelaşi sex şi dorim să le oferim speranţă promovând mesajul că schimbarea este posibilă prin puterea lui Isus” afirma cei de la Contra Curentului.
Marturiile urmatoare vorbesc de la sine.
Emanuel
“Am trăit o viaţă în minciună. O viaţă în care m-am minţit mereu că totul este bine, că totul este OK, că am toate motivele din lume ca să mă bucur, să fiu fericit. M-am săturat să fac asta. De multe ori mă gândesc că era mai bine să nu mă fi născut. Era mai bine să fi rămas undeva în nefiinţă decât să mă nasc, decât să fiu om, decât să trăiesc şi să trăiesc aşa. Unde îmi sunt visele pe care le-am făurit copil fiind? Acelea în care îmi doream să schimb lumea, să o fac mai frumoasă, mai fericită, mai plină de dragoste? Nu am reuşit să o schimb eu. A fost mai rapidă, mai nemiloasă, răzbunătoare, şi toate visele pe care eu le aveam cu privire la ea, mi le-a întors înapoi folosind antonime.
De ce eu? De ce eu, Doamne? De ce? Şi strigătele se răsfrâng încet în tăcere, se închid din nou în locaşurile în care au stat dintotdeauna şi vor rămâne acolo până data viitoare, până când din nou, plictisite de propriul lor infern, vor încerca să iasă în afară. Cine mă va elibera? Cine îmi va aduce din nou zâmbetul pe buze? Cine mă va face să radiez din nou din toată fiinţa mea? Speranţa mea… a fost şi nu mai e. Ce paradox! A fost destulă, dar s-a săturat să mai aştepte. S-a epuizat, s-a dus, s-a stins. Dar va renaşte iar… citeste mai mult.
Dani
Viaţa gay… Un şir de suferinţe şi dezamăgiri![...]
La vârsta de 10 ani mi-am dat seama că era ceva ciudat cu mine. Mă atrăgeau băieţii, dar nu ştiam ce se întâmplă! Provin dintr-o familie de creştini şi de mic am fost dus la biserică. La 14 ani acest sentiment s-a amplificat şi luptam cu mine însumi; îmi dădeam seama că nu era bine ce simt şi mă rugam să fiu tare. La 16 ani am făcut botezul la biserică, eram aşa fericit! [...]
Cu ce m-am ales până acum din viaţa gay? Cu suferinţă, stres, regrete. Este greu să renunţi, dar nu imposibil. Sunt sigur că Read the rest of this entry »
Mai vorbeste Dumnezeu astazi?!? Intrebarea aceasta este pe buzele multora. Iata ce spune John Piper…
”Sa va spun despre cea mai minunata experienta pe care am avut-o intr-o zi de luni, dimineata in 19 marie 2007, putin dupa ora 6. Dumnezeu chiar mi-a vorbit. Nu am nici o indoiala ca nu a fost Dumnezeu. Am auzit cuvintele Sale asa cum memoria unei conversatii trece prin mintea noastra. Cuvintele erau in engleza, dar erau pline de autoritate. Stiu, fara urma de indoiala ca Dumnezeu inca vorbeste azi.
Nu am putut dormi din diferite motive. Eram la casa Shalom in Minnesota intr-o tabara. Era cam cinci si jumatate dimineata. Stateam in pat gandindu-ma daca sa ma ridic sau sa mai atipesc putin. In mila Lui, Dumnezeu m-a ridicat. Era aproape intuneric, dar am reusit sa-mi gasesc hainele, m-am imbracat, mi-am luat geanta, si am iesit din camera fara sa o trezesc pe sotia mea. In camera principala era liniste . Nimeni se pare ca nu se trezise. Asa ca m-am asezat pe o canapea, intr-un colt, sa ma rog.
In timp ce ma rugam, dintr-o data s-a intamplat. Dumnezeu mi-a spus: Vino si vezi ce am facut! Erau cuvintele lui Dumnezeu, chiar cuvintele lui Dumnezeu. In acel moment, in secolul XXI , 2007, Dumnezeu vorbea cu mine cu o autoritate absoluta. Era atata dulceata. Timpul nu mai conta. Dumnezeu era aproape. Eram sub privirea Sa. Avea sa-mi spuna ceva. Cand Dumnezeu se aproprie, nu te mai grabesti. Timpul incetineste.
Ma intrebam ce vroia sa spuna prin vino si vezi. Ma va duce undeva, asa cum l-a dus pe Pavel in ceruri sa vada lucruri despre care nu poti sa vorbesti. Aceast vino si vezi insemna ca o sa am o viziune a unui lucru maret al lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a vazut. Nu stiu cat timp a trecut intre cuvintele initiale vino si vezi ce am facut, si urmatoarele cuvinte. Nu mai conta. Eram infasurat in dragostea convorbirii personale. Dumnezeul Universului vorbea cu mine.
Atunci mi-a spus…mai clar nu se putea, asa de clar ca orice cuvant care imi trece prin minte. Read the rest of this entry »
Iți sunt dator…
Mama … primul cuvânt. Ce cuvânt! Greutatea acestui cuvânt…
L-ai putea descrie vreodată ? În fiecare limbă, în fiecare națiune, cuvântul care te înalță, care te copleșește, cuvântul care exprimă viața în esența sa.
Este ziua ta…ziua când o altă mamă te-a adus pe lume.
Îi sunt dator ei și-ți sunt dator ție, mama mea.
Da, îți sunt dator…
Îți sunt dator pentru că… ai ales să mă naști. Într-o lume în care milioane de mame aleg să n-o facă, tu ai făcut-o. Ți-ai asumat responsabilitatea pentru mine chiar înainte de a fi și bine știu că până în ultima clipa eu voi fi în gândul tău.
Îți sunt dator pentru că… m-ai crescut. Atâtea mame aleg să n-o facă. Sunt atâția copii în orfelinate, prunci lăsați în stradă, singuri, abandonați pentru că mame, mame ca și tine, au fost prea speriate, prea înspăimântate, atât de înfricoșate, încât… au renunțat. Tu nu ai facut asta! Tu m-ai primit în casa ta. M-ai hrănit. Ai fost acolo… Nopți târzii, nedormite și zile lungi, încărcate. M-ai ingrijit chiar și când âți răsplăteam prin plâns, scâncet, zgomot amețitor, scutece murdare…
Îți rămân dator pentru că… m-ai iubit. Pentru multe mame copii sunt o povară. Nu și pentru tine! Read the rest of this entry »
Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…
Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat. Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.
Poate ca de asta Read the rest of this entry »
Problema raului este destul de complicata. Cum poate sa fie Dumnezeu bun, daca raul inca persista in lume? Poate ca nu vom afla niciodata raspunsul concret la aceasta intrebare si vom ramane doar cu un mister de neelucidat. Si chiar daca ar fi asa, intocmai cum afirma Philip Yancey, cel mai frumos lucru pe care il putem trai este misteriosul. El este izvorul a tot ce inseamna autenticitate in arta si stiinţa. Cel caruia ii este straina aceasta traire, cel care nu-si poate lua ragazul sa se minuneze cuprins de o uimire infricosata, se poate socoti ca si mort: este orb.
Totusi, nu suntem totalmente sub o aura de mister in privinta acestui subiect, si chiar daca aceste rationamente nu sunt atat de satisfacatoare dupa parerea unora, totusi, impreuna, formeaza un argument puternic in favoarea existentei unui Dumnezeu bun intr-o lume in care raul inca exista. Dumnezeu ne-a descoperit anumite lucruri in privinta aceasta, lucruri care ne pot introduce cu adevarat intr-o atmosfera de inchinare, un cadru sfant.(Deut. 29:29) Daca nu suntem motivati la inchinare prin descoperirea Cuvantului Sau, ci toata cercetarea noastra nu constituie altceva decat o delectare intelectuala, consider ca se pierde esenta.
John Stott afirma la un moment dat ca „ problema suferintei constituie fara indoiala singura si cea mai mare provocare in cazul credintei crestine.” Nici nu se pune problema in acest sens in a afirma ca cel mai mare obstacol in credinta crestina este realitatea raului si a suferintei in lume. Unul dintre argumentele cele mai tari in privinta demontarii existentei lui Dumnezeu este tocmai aceasta problema. Dintre toate argumentele ateiste acesta a rezistat cel mai mult. Despre acesta s-a scris cel mai mult. Si, diferite raspunsuri au fost date din partea crestinilor.
Raul este este inteles prin cuprinderea atat a raului moral (cauzat prin libertatea actiunilor umae), cat si a raului natural (cauzat de fenomene naturale precum bolile, cutremurele, inundatiile). Multi ganditori, totusi, vad acest argument ca fiind foarte simplu, fiindca nu recunoaste cazurile in care, daca se elimina un rau duce la aparitia altuia sau in cazul in care existenta unui rau particular contine totusi ceva bun ce duce la depasirea calitativ morala. Mai mult, se pune problema limitelor logice ale actiunii unei fiinte omnipotente. Majoritatea scepticilor, astfel, au luat realitatea raului ca dovada, evidenta a faptului ca existenta lui Dumnezeu este putin probabila ori imposibila.
Charl Henry enumera diversi ganditori ce discuta aceasta problema a raului. Intrebarea De ce? sta la baza suferintei extinse care pare sa puna in pericol calitatea vietii si chiar ratiunea de a trai. „Osul din gatul teologiei occidentale, remarca Sidney Hook, este problema raului- intrebarea mereu recurenta de ce o Fiinta Suprema considerata atot puternica si atotbinevoitoare permite in fiecare epoca torturarea multimilor nevinovate. Unele rele slujesc evident binele. Dar multe rele se opun unei explicatii simple; la prima vedere sunt gratuite. Problema cu adevarat interesanta, a raului este…daca gratuitatea este reala si deci daunatoare pentru credinta religioasa. Madden si Hare indica spre „durerea si suferinta insuportabila cauzata fie de evenimentele naturale, fie de actele altor oameni, de defectele de caracter, de actele imorale, de diformitatile fizice si mentale, de prosperitatea celor ticalosi si de esecul oamenilor cinstiti”, adica de acel gen de adversitati si calamitati ale experientei de care cititorii Biliei isi vor aminti, daca nu din activitatile lui Hitler, Stalin sau Mao, atunci din lectura lor din cartea lui Iov sau din alte surse scripturale. Read the rest of this entry »
Clipul acesta este produs de ministerul Educatiei si Stiintei din Macedonia. Face parte dintr-o campanie de promovare a educatiei. Titlul sau este: Religia este cunoastere, deasemenea. Aducerea religiei inapoi in scoala.
Titlul campaniei: Cunoasterea este putere.
“-O sa va demonstrez ca daca Dumnezeu exista, atunci e rau. A creat Dumnezeu tot ce exista ..? Daca a creat Dumnezeu totul, atunci a creat si raul, ceea ce inseamna ca Dumnezeu e rau.
-Scuzati-ma profesore. Exista frigul?
-Ce fel de intrebare e asta? Binenteles ca exista. Nu ti-a fost niciodata frig?
-De fapt domnule, frigul nu exista.Potrivit legilor fizicii ceea ce consideram frig este de fapt, absenta caldurii.
Profesore, intunericul exista?
-Binenteles ca exista.
-Gresiti domnule, nici intunericul nu exista. Intunericul este de fapt absenta luminii. Lumina o putem studia, dar nu si intunericul.
Raul nu exista. Este precum intunericul si frigul. Dumnezeu nu a creat raul. Raul este rezultatul a ceea ce se intampla atunci cand un om nu are dragostea lui Dumnezeu in inima sa.”
Albert Einstein(1879-1955)
De obicei cand sunt acasa, mai las televizorul deschis pe Realitatea. Imi place sa fiu cat de cat informat cu privire la ceea ce se petrece in tara, in lume. Spurgeon spunea ca predicatorul trebuie sa fie cu Biblia intr-o mana si cu ziarul in cealalta. Incep sa-l inteleg cat de cat. Trebuie sa fii relevant, sa ai un mesaj contextualizat, potrivit generatiei tale. In vacanta, chiar in vinerea mare daca nu ma insel, aud o melodie…Ciudat! Pe Realitatea??? Da.
M-a socat! Nu vreau sa o comentez insa. Va las pe voi s-o faceti. Va invit sa va spuneti opinia. Chiar va rog…
Lucrurile sunt tare simple, insa noi le complicam extrem de mult. Pe langa blogging, semestrul asta am mai invatat sa joc sah. Intotdeauna am avut o reticienta fata de acest joc. Intotdeauna am perceput sahul ca pe un joc al elitelor, al invatatilor, si nici prin gand nu mi-a trecut sa vreau sa invat vreodata.
Asta pana cand am observant un fenomen ciudat. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa fii foarte inteligent ca sa joci sah. Adica.., ma rog, nu asta e conditia.
De ce zic asta…
Se intampla deseori atunci cand te pornesti spre Cismigiu, spre parc, sa vezi tot felul de batranei adunati laolalta, vre-o cinci, sase, in jurul unei mese incurajand cand pe unul cand pe altul. Ce-i nostim e ca desi acestia-s fara chef de obicei, prind un mare entuziasm cand e vorba de sah (ori table). Jocul e …ce a mai ramas din viata lor. Unii joaca singuri chiar (intocmai ca in urmatorul clip.. so funny) Ca se injura, se enerveaza, joaca agresiv, ce mai conteaza atata timp cat se simt bine la o partida de sah. Am mai zis-o de multe ori,.. pensionarea poate fi o mare, foarte mare pierdere de vreme. Iesi la pensioanare…la 50, 60 de ani..nici nu stiu. Si dupa..ce faci ?!! Ce faci cu cei 20, 30, poate 40 de ani din viata. Pensionarea e o asteptare a mortii pentru unii, sau, in cazul de care vorbim, o reculegere in sah. Da, ma rog, eu vorbesc…?!? is tanar, ce stiu eu…
Un alt caz… Un coleg de-al meu, Read the rest of this entry »
Ii spun un bun venit si lui Betuel Vararu. Este colegul meu de catva timp aici la Seminar si impartasim aceeasi perspectiva teologica. Intocmai ca si Betu, am un respect deosebit pentru John Piper si felul in care acesta il prezinta pe Christos. Sa suferi! O favoare?!…raspunsul lui John Piper este ultimul post de pe blogul colegului meu.
“Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.”(Fil.1:29)
Faptul că sunt copilul lui Dumnezeu prin Isus Hristos I se datorează doar Lui. O mărturisesc cu o convingere de nezdruncinat. Vechea cântare, În îndurarea Domnului cum am ajuns, nu stiu!, mi se potrivește de minune. Și vorbesc foarte serios. Nu sunt în apele mele lângă oameni care afirmă și se bat în piept că ei L-au ales pe Dumnezeu, ei au decis, ei au ajuns la concluzia că se merită făcut pasul acesta. Se bat oarecum în piept cu pocăința și credința lor, și, în ochii lor, decizia pe care ei au făcut-o, capătă o deosebită importanță. Nu exclud importanța ei, dar nici nu mă chinui s-o accentuez prea mult. Pericolul este să ridici pocăința și credința la rang de virtute personală. Și concluzia logică nu ne-ar conduce altundeva decât la câștigarea mântuirii prin efort propriu, și implicit, la mândrie. Adică, totuși.. sunt mai grozav ca ceilalți.. eu m-am pocăit, adică am ajuns la anumite concluzii în viața mea și.. mi-am dat seama că asta e calea și pe deasupra, eu cred.. păi alții nu sunt capabili de performanța asta.. și raționamentul ar putea continua până când ne-am da seama că nu suntem așa de răi ca alții. Sincer, mă interesesează mai mult ce stă în spatele acestei decizii. Pocăința și credința sunt condiții esențiale pentru a fi mântuit, dar Biblia mi-a descoperit că ele sunt un dar. De fapt versetul citat îmi spune că este un har să crezi, o favoare. Ceva ce îți este dat. Dacă înțeleg corect acest verset înseamnă că toată mândria mea, ascunsă bineînțeles, că pe aici am trecut și eu, s-a dus. Asta e ideea harului. Oricum, cei mai mulți nu îmbrățișează această realitate.
Ce să mai spun de partea a doua a versetului, alt paradox, care presupune o provocare mult mai mare decât prima. Har, favoare, să suferi pentru El. Înțeleg că îți este dat să crezi, și să te bucuri de aceasta, mai ales dacă te găsești printre cei care cred, dar să consideri o favoare, un har să suferi pentru Hristos nu auzi prea des. Și totuși auzi de la apostolul Pavel în scrisoarea către Filipeni, scrisă, interesant, din închisoare. Acest verset, sincer, reprezintă o provocare pentru mine, dacă am de gând să iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu.
Teologia suferinței nu prea mai încape în premisele noastre posibile. Și totuși Biblia vorbește destul de des despre această temă. Domnul Isus Hristos spunea că nimeni nu începe să-și zidească un turn sau să înceapă un război până nu își face anumite calcule și socoteli (Luca 14:25-35), în contextul în care El vorbea despre felul în care ar trebui să fie un ucenic al Lui. Lepădarea de sine este un concept care încet, încet dispare chiar și din vocabularul predicatorilor. Se preferă ideea unei „evanghelii a prosperității”. Cauzele sunt diverse, dar problema esențială o reprezintă înțelegerea greșită a nașterii din nou, sau lipsa realității acesteia în viața creștinilor.
Clipul pe care l-am postat are câteva răspunsuri zdruncinătoare în privința aceasta. Face parte dintr-o conferință susținută de Dr. John Piper pe tema suferinței. Titlul „You must suffer” spune mai mult decât l-aș putea descrie eu. Ideea centrală este că suferințele lui Hristos de acum 2000 de ani se văd cel mai bine când trecem noi prin suferință datorită Numelui Său. Aceasta este mărturia puternică cu privire la suferințele Lui. Nu are legătură cu faptul că noi trebuie să suferim pentru mântuirea noastră, pentru că oricum ar fi în zadar. Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre și a absorbit mânia lui Dumnezeu care ne era destinată nouă datorită păcatelor noastre, adică celor care ne-am pus încrederea în El și ne bazăm viața aceasta și cea veșnică pe El. Și punctul culminant al acestei expuneri este că un copil născut din Dumnezeu este plin de bucurie în mijlocul necazului. Cu alte cuvinte, el va ajunge să considere suferința pentru Numele Lui un har, un dar, o favoare. John Piper a avut și continuă să aibă un impact mare asupra tot mai multor creștini, atât din State, cât și din întreaga lume, datorită Evangheliei necompromise proclamată cât mai clar cu putință, într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Clipul este doar în limba engleză. Vizionare plăcută!
De trei ani suntem colegi. Si-a tocit impreuna cu noi coatele pe bancile seminarului, aici, in Bucuresti, ba chiar si rabdarea la curatat de cartofi, si de curand, a pasit cu entuziasm in spatiul virtual. Se numeste Dan Utina, e un mester in ale chitarii clasice si ma bucur ca colaboram spre gloria si slava Lui. Dane, iti urez un bun venit! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Adaug ultimul mesaj postat de acesta, Zeciuiala din zeciuiala.
” Dupa aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: Sa le spui levitilor: Cand primiti zeciuiala de la israeliti, pe care v-am dat-o de la ei ca parte a voastra, sa aduceti din ea o jertfa prin ridicare pentru Domnul, o zeciuiala din zeciuiala. ”
Printre instructiunile date de Dumnezeu catre leviti in Numeri 18 se precizeaza si faptul ca acestia trebuiau ca din zeciuiala primita sa aduca la randul lor a zecea parte Domnului. Primind zeciuiala de la popor, levitii erau obligati sa respecte si ei aceeasi lege, dand a zecea parte din zeciuiala primita preotilor, ca dar pentru Domnul.
Dincolo de a intra in detaliile legilor iudaice si de a stabili o regula pentru darnicia crestina, cred ca pasajul de fata ofera o lege de a-ti trai viata crestina si viata in general: sa fii constient de faptul ca ceea ce esti si ce ai nu iti apartine tie in primul rand, ci toate le avem de la Dumnezeu. Poate fara sa vrem cu adevarat, de multe ori actionam si traim ca si cand lucrurile pe care le avem, pozitia de care ne bucuram ( insasi viata noastra ) se datoreaza inteligentei, abilitatilor si felului in care stim sa ne descurcam. Pavel ne atrage atentia: ” Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ? ” ( 1 Cor. 4:7 ). Nu-i asa ca ne regasim stilul de viata in aceste versete? Cum administram lucrurile pe care le avem ? Atunci cand dam Domnului din ce avem, sa fim constienti de faptul ca dam din ceea ce ne-a oferit El. Asa vom putea da cu inima larga, fara prea multe pareri de rau, ne vom putea dezlipi de robia lucrurilor trecatoare, vom fi in stare sa oferim o mana de ajutor celor in nevoi, vom stii sa dam la saraci mai mult decat maruntisul de prin buzunar, vom ajunge la concluzia ca pamantul cu tot ce este pe el este al Domnului.
M-am gandit la mine si mi-am dat seama ca nu privesc ca o zeciuiala ceea ce sunt si ceea ce posed. Da! Totul este o ceea ce altcineva mi-a dat, pentru a da la cineva ce n-are. Daca privesc lucrurile ca pe ceva ce-mi este oferit prin har, atunci voi putea continua aceasta lege: sa dau zeciuiala din zeciuiala.
Un clip ce mi-a placut enorm de mult. Nu pot sa nu-l impartasesc cu tine. Cu adevarat interesant. Conceptul este unic si povestea interesanta. Un barbat construieste, creaza o lume pentru iubita sa, folosindu-se de instrumente holografice. E extrem de interesant cum toate “prind viata”. Cand am vazut pentru prima data filmuletul m-am gandit la felul in care Dumnezeu a creat totul pentru ca noi sa ne bucuram de El, de splendoarea Sa.
Clipul creat de Bruce Branit a castigat nenumarate premii. A fost filmat intr-o zi, insa munca la acesta a durat cam doi ani. Enjoy!
De „Lecrae” nu am auzit până când, nu demult, au fost promovați pe www.desiringgod.org de către binecunoscutul Dr. John Piper, pastor al bisericii baptiste Bethlehem din Minneapolis. Prediciile lui mi-au modelat oarecum gândirea teologică în ultima perioadă, accentul fiind pus pe gloria lui Dumnezeu, văzută și proclamată de către aleșii Săi, în mijlocul tuturor circumstanțelor, chiar și în mijlocul suferințelor, sau chiar și atunci când „smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri…” chiar și atunci „tot mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”(Hab. 3:17-18), o perspectivă profund biblică, calvinistă de altfel, care te eliberează te stresul unei vieți trăite în obținerea propriei dreptăți sau neprihăniri și îmbrățișarea neprihănirii oferite de Dumnezeu prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, bazată doar pe harul și mila lui Dumnezeu. Don’t waste your life de fapt, este o melodie realizata pe baza unei carti de-a lui John Piper, Nu-ti irosi viata!
Nu obișnuiesc să ascult Hip-Hop, dar mesajul, semnat Lecrae, m-a cucerit, să spun așa, prin profunzimea și abundența adevărurilor biblice care sunt exprimate prin melodiile lor. Spuneam la un moment dat că ele conțin mai multă Evanghelie decât 100 de cântări corale de-ale noastre. Avem nevoie de astfel de oameni care să proclame curat Evanghelia lui Hristos acolo unde Dumnezeu i-a așezat, în stilul și cultura fiecăruia. Probabil majoritatea dintre noi avem prejudecăți atunci când vine vorba de anumite stiluri de muzică, însă pe măsură ce asculți Lecrae nu ai cum să nu observi că tipul ăsta are o pasiune și dorință de a prezenta o Evanghelie necompromisă anumitor categorii de oameni la care cei mulți nu le-ar acorda nicio șansă în materie de mântuire.
Mă rog ca Dumnezeu să schimbe mintea și inima noastră prin Duhul Lui, astfel încât să-L considerăm pe Hristos infinit mai valoros decât orice, pentru că El este mai valoros decât orice. Și atitudinea asta să fie văzută în stilul de muzică pe care îl preferăm, sau în locul unde Dumnezeu ne-a așezat pentru încă puțin timp. Totul pentru slava și harul Lui!
-Betuel Vararu-
Comentarii recente.