„Folosește-mă! Folosește-mă în lucrări mărețe! Să se audă despre Tine printre neamuri prin felul în care lucrezi în viața mea! Nu vreau să trăiesc parazitar pe pământ! Nu doresc să coexist deopotrivă cu inerția. Sunt la dispoziția Ta! Cheamă-mă și Te voi asculta!“

Așa-L conjuram, până la epuizare, uneori, pe Dumnezeu. Scrutam la cei trecuți, la perii albi, cu un imbold puternic: Nu doresc să regret privind la urma propriilor pași din vale.

Un mare pericol: Să-ți faci dumnezeu din lucrarea pentru Dumnezeu.

M-am trezit târziu…

„Tată, doresc să Te cunosc. Să te văd doresc… Aspir să te înțeleg, să te știu, să te simt aproape. Să stau la picioarele Tale, să-Ți sorb Cuvintele, să rămân cu ce nu mi se va lua. Asta îmi va fi mai mult decât suficient.”

O mare întrebare: Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Christos n-ar fi acolo?