„Tânar ambițios, cu intenții vădite după călăuzire(după cum fierul ascute fierul), dornic de a clădi cu sârg pe-o temelie veche , caut modele vrednice de urmat, urme pe care să pașesc în vale, cărări drepte care duc spre vindecare.”
De-aș pune anunțul în tribuna evanghelică nu m-ar năpădi decât sentimente de dezamagire. Nu pentru că nu s-ar găsi, ci pentru că, dacă sunt, astfel de oameni sunt mult prea ocupați, preocupați, aglomerați. Pur și simplu nu au timp. N-au timp de pilduire, de împleticire în pașii unui novice.
Oameni care stau în spatele altor oameni. Pastori care stau în spatele altor păstori. Întotdeauna a fost și mereu va fi așa. Nu este accidental strigătul meu și al multora dintre cei ca mine.
Ce regret mai mult decât orice din timpul petrecut la seminar?! Învățătură… s-a dat, sfaturi…da, practică…și asta. Mi-a lipsit totuși un timp real petrecut în compania profesorilor mei. Acea dare de socoteală înaintea cuiva, cu voia și nesilit de nimeni, pornită din simțămintele entuziaste de la început.
Departe de catedră, de lucrări și quiz-uri, ebraică și greacă, de amvon și predici, un timp petrecut în prezența unor astfel de oameni m-ar fi zidit mai mult decât ar fi făcut-o nu trei, patru, ci zeci de ani de teologie sistematică. Un timp în casa, familia, în cuibul său …și-ar fi pus mult mai profund amprenta asupra mea. Nu intelectul ci caracterul, nu rațiunea, comprehensiunea teologică ci felul de-a fi a acestora.
Oare nu în felul acesta, cu mult timp în urmă, învățau ucenicii de la învățătorii lor? Oare nu erau agățați de mentorii lor, agasându-i de multe ori, trăind, mâncând, conviețuind cu ei, mulându-se în final după forma si chipul celui stimat.
Este un efort reciproc. Timp, energie și câte nu sunt investite în acest proces. Dar, oare nu merită? Cer prea mult? N-am nevoie decât de cineva, alături de care să urc pe niste dealuri. Asta înainte ca singur să urc (cine știe),… Everestul. De cineva care să-mi arate drumul, să mă ia de mână și să-mi arate calea, până voi putea, la rândul meu, să fiu o călăuză.
Bunaciu bătrânu’ ne spunea la un moment dat că păstorul n-are voie, nu trebuie să aibă prieteni în Biserică. Spunea probabil lucru ăsta din dorința de a sublinia imparțialitatea ce trebuie să caracterizeze pe slujitor în diversele probleme ce ar putea apărea. Tare mă tem însă că vorbele sale s-au transformat întro mentalitate caustică pentru multe generații de studenți, acum pastori. O abordare mai personală cu aceaștia este aproape imposibilă având partea de afara bine șlefuită, o carapace deosebit de vârtoasă, înveliș protector bine conturat și delimitat.
Viitor pastor, caut modele… Careva disponibil?! Does anybody hear me?!?
26 comments
Comments feed for this article
22/09/2009 la 19:21
Vasile Bel
Modelul este linga dumneata. Trebuie doar sa decizi asupra lui.
22/09/2009 la 19:38
Diana S
Pastorul meu… are 50 de ani
sta aici cu noi in comunitatea crestina…
e bolnav de hepatita C…
a 4 a parte din ficatul sau nu vroia sa mai functioneze…
trebuie ca conduca biserica si inca 60 de persoane care stau aici in comunitate fara sa punem cei c nu apartin bisericii sala si care vin sa i ceara sfaturi…
Sa conduca conferinte de tineri pt k are lipici la tineri…:D
Are 3 copii 19, 17, 15
Foarte putine familii am vazut ca a lui… felul in care si-a educat copii.. e un tata nu doar pt ei ci si pt noi cei ce stam in jurul lui…
Exemplu demn de urmat
Slujeste p Dumnezeu la timp complet…
Ma uimeste in fiecare zi daruirea sa in tot ce face
si cum nu sse da inapoi in a indeparta balegarul vacilor sau a impacheta porumbul care intretine comunitatea…
uneori nu inteleg cum poate sa stea inca in picioare si sa lucreze cu cat de bolnav este… Cred k asta inseamna sa fii recunoscator si sa slujesti p Dumnezeu din toata inima…
El si sotia sa sunt exmplul meu…
un maestri demni de urmat… si sa poti sa inveti de aproape…
si cred k este unul din darurile cele mai frumoase p care Dumnezeu poate da unui ucenic…
22/09/2009 la 19:39
Diana S
digne=demne* greseala mea…
22/09/2009 la 20:27
alexandru
Uite un articol relevant si care prezinta nevoi cu care ne confruntam. Multumim mult Marius.
22/09/2009 la 20:57
Milos Aurelian
Milos Aurelian: Felicitari pentru casatorie, doresc ca Domnul sa va binecuvinteze si casa de piatra
Milos Aurelian: Privitor la faptul ca tu iti doresti modele…….pot sa iti spun doar unul ISUS HRISTOS
Milos Aurelian: Cu privire la timpul de la seminar,la faptul ca profesorii sau alti pastori nu au timp pentru a fi un model pentru ceilalti,eu cred ca exista 2 explicatii posibile
Milos Aurelian: Prima,este aceea ca ei nu au avut modele de la care sa se inspire ,aici ma refer la oameni si atunci cred ca nu pot fii modele deoarece nu pot intelege acest mod de viata,acela de a fi model.
Milos Aurelian: A doua este ca foarte putini oameni sunt dispusi sa fie model,pentru ca acesti oamenii trebuie sa ii lase pe altii sa vada viata lor asa cum este, cu victorii dar si cu infrangeri, aceasta inseamana sa devii vulnerabil fata de persoana pentru care esti model.Putini oameni pot face asta in ziua de azi
Milos Aurelian: Solutia
Milos Aurelian: fii un model tu,investeste-ti viata tu in oameni care la randul lor sa devina modele
Milos Aurelian: si atunci o sa fie ok
Milos Aurelian: sper sa mai vorbim despre asta
Milos Aurelian: mi-ar face placere
Milos Aurelian:
22/09/2009 la 21:33
Stoica Timotei
Foarte interesant articol, Marius. Iar pentru aceasta tin sa te felicit si sa iti multumesc. Trebuie sa recunosc ca eu nu as fi avut curajul sa scriu astfel de cuvinte, desi sunt mai mult decat de acord cu cele scrise.
Am fost sfatuit inainte de a veni la institut sa imi gasesc, cautand, un mentor spiritual. Nu mi-am gasit decat abia cand am terminat primul semestru.
Acesta nu este un pastor, desi a facut un colegiu Biblic si are o astfel de inclinatie(predicare/indemnare/sfatuire). L-am cunoscut in iarna care a trecut si, desi eu renuntasem sa ma mai rog Domnului cerandu-i un lider spiritual, atunci am simtit ca am primit raspunsul din partea LUI.
Pot sa spun ca foarte mult m-am bucurat si ma bucur de felul minunat in care Dumnezeu a lucrat prin acest om in viata mea.
Se cauta oameni care sa fie la dispozitia celor care doresc sa fie in slujba lui Dumnezeu, slujindu-L cu devotament.
Inca o data vreau sa iti multumesc pentru articolul acesta si doresc ca Dumnezeu sa te binecuvinteze in continuare cu multa putere din partea LUI!
22/09/2009 la 22:52
alexandru
pentru diana…..El si sotia sa sunt exmplul meu…´ce frumos sa putem afirma asta la toate familiile de pastori din tara. Frumoasa marturie. Sa fim stralucitori si sclipitori pentru Isus
23/09/2009 la 07:32
marius cruceru
Excelent articol. Bravo!
Spor în continuare!
23/09/2009 la 11:09
Marius Zărnescu
@Vasile, sunt persoane in prezenta carora as vrea sa stau mereu. Totusi, nu sunt atat de aproape de mine.
Bine zici!
@Diana, fericita esti tu. Sunt asemenea oameni, asa e..in prezenta carora te simti stingher si mic. Iti provoaca o asemenea reverenta incat le-ai saruta si mainile. Am intalnit si eu asemenea persoane. Din pacate prea putini.
@Aurelian, o asemenea transparenta, vulnerabilitate, nu este de dorit pentru cei multi. Ei n-au parte de infrangeri, esecuri…ci mereu sunt pe inaltimi. Da de unde…
@Mototey, ceea ce sunt, ceea ce esti, este interactiunea, comunicarea reala cu ceilalti. Unii au un aport mai mic sau mai mare in dezvoltarea noastra. De aici si rolul unui mentor. Inmulteste-i Doamne…
@Alexandru, cu siguranta trebuie sa ne spunem si noi parerile. “Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea” si vorba lui Elihu, „Eu Sunt tanar, si voi sunteti batrani: de aceea m-am temut, si m-am ferit sa va arat gandul meu. Eu îmi ziceam: „Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa învete pe altii întelepciunea.” Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dã priceperea. Nu vârsta aduce întelepciunea, nu bãtrânetea te face în stare sã judeci.”
@ Frate Marius, multumesc ca m-ati onorat cu prezenta.Fiti binecuvantat!
23/09/2009 la 13:23
snowman
23/09/2009 la 22:38
eXeGeTu
Dah Marius, cata dreptate ai! Haide sa ne straduim noi sa fim astfel de oameni.
De mult nu am mai ascultat o piesa de-a lui 2Pac, fain mesaj transmis prin rime. Si ca sa nu comentez prea mult o sa las mesajul unor piese care imi vorbeste din plin, reuseste sa redea sentimentele de care am parte in ultima vreme si ma ajuta sa merg mai departe.
Auditie placuta!
Citez: “La ce folos un pastor,
care-ti vorbeste doar prin difuzor
la ce folos o biserica plina de frati
daca nici unul nu te sprijina in ceea ce faci
Nimeni nu stie prin ce treci
dar la barfit toti sunt experti…”
&
Citez:
“UN PROFESOR MEDIOCRU SPUNE
UNUL BUN EXPLICA ALTUL DEMONSTREAZA,
CEL ADEVARAT INSPIRA, IMPLICA”
23/09/2009 la 22:42
eXeGeTu
Cand am scris sa fim astfel de oameni (vezi mesajul de mai sus postat tot de mine) ma refeream la oameni care sa se implice in ucenicie si mentorare.
24/09/2009 la 11:13
Marius Zărnescu
Asa sa fie! multumesc eXeGeTu…(aka Cos).
Multumesc pentru contributie…
26/09/2009 la 16:49
Corneliu
“Pretine”, frustrarea asta poate naste un mentor. Sau nu… De tine ar putea depinde raspunsul pozitiv pe care l-ar putea primi un alt tanar de la tine peste cativa ani.
PS. Apropos de distanta. Un mentor nu e neaparat aproape. Dar il caracterizeaza disponibilitatea.
26/09/2009 la 18:12
Marius Zărnescu
Mare responsabilitate in a fi exemplu pentru cineva. Trebuie sa fie totusi ceva de capul tau sa starnesti dorinta dupa calauzire intrun tanar.
Te oferi, esti disponibil?
27/09/2009 la 14:03
Corneliu
In general sunt disponibil pentru multe lucruri bune. Tu la care dintre ele te referi?
27/09/2009 la 15:13
Marius Zărnescu
La cel de mai sus, binenteles.
30/09/2009 la 23:22
Renate
Fain articol Marius!Faina dorinta ta dupa un mentor…oare care e adevarata dorinta sa ai un mentor sau sa fii un mentor????????sau amandoua deopotriva?Mi-ar place mult sa fiu mentor pt cineva….dar nu-s ”pastor”
.Cred k pt multi sunt o carte deschisa care se citeste usor;imi pun problema oare ce citesc oamenii in mine?am fost sfatuita sa-mi caut un consilier de mai multa vreme dar ink nam gasit…ink nam gasit un om caruia sa-i pot incredinta toate asa cum le incredintez si spun Domnului kiar cele mai ascunse ganduri,kiar cele nesfinte si Il chem sa fie partas gandurilor mele k atunci kiar si gandurile mele vor fi sfintite,si celelalte trebuie sa plece sa dispara.MENTORUL meu e Domnul Isus,Consilierul meu e tot El prin Cel pe care L-a lasat knd a plecat prin DUHUL SAU SFANT-O PERSOANA MINUNATA-PUTERNICA DAR TOTODATA ATAT DE SENSIBILA CA SUFLETUL UNEI FEMEI,e atat de usor de intristat sau de ranit,trebuie scoasa incaltamintea din picioare(asa cum nu poti intra cu cizmele in sufletul unei femei k il strivesti).Sincer Marius si eu simt nevoia de modele;de oameni-modele care sunt supusi acelorasi slabiciuni,cu caderi si infrangeri dar si cu mari biruinti,asemenea oameni te motiveaza mai mult decat multimea cartilor,sa-i vezi traind zi de zi si implinind ceea ce e scris in Evanghelii.Stiu pe cineva care a plecat in Africa de sud unde e trezirea printre Zulu sa vada dak e cineva care efectiv traieste asa cum e scris..a venit de acolo alt om,pt k a vazut k se poate.Acum eu nu te trimit in Africa de Sud k sigur sunt si pe la noi asemenea oameni,dar eu imi doresc sa merg in Africa de Sud odata acolo in zona trezirii.Marius gandurile miau venit puhoi si leam transmis asa neselectate,gramada in masura in care am putut tasta din ele,nu leam cernut nici trecut prin filtrul ratiunii,poate nu par coerente si nici sistematizate pt a fi postate pe un blog sa le citeasca cine vrea,eu de fapt tiam scris tie Marius asa cum as vorbi cu tine in urma articolului citit.Stiu k poti aproba sau nu postarea unui comentariu pe blog nu doresc postarea pe blog a ceea ce am scris,tiam transmis niste ganduri…selecteazale,filtreazale si decide ce vei face cu ele,las la alegerea si decizia ta. Fii binecuvantat tu si casa ta!
01/10/2009 la 22:37
Corneliu
“Cele de mai sus” sunt multe. Foloseste adresa mea de e-mail pentru a fi mai specific si sa vedem in ce masura pot fi util.
01/10/2009 la 22:57
Marius Zărnescu
Renate, multumesc pentru frumoasele ganduri. Intotdeauna conversatiile cu tine au fost constructive. Cum sa-mi treaca prin cap sa te cenzurez.:)
Modele sunt. Sunt oameni inaintea carora te-ai apleca si le-ai saruta mainile, gest care ti s-ar parea cat se poate de firesc. Totusi, nu cred ca trebuie sa mergi in Africa pentru a gasi astfel de oameni.
DUpa cum spunea si Vasile mai sus, astfel de persoane sunt mai aproape decat credem. Ori daca nu sunt, Corneliu a punctat bine.. “Apropos de distanta. Un mentor nu e neaparat aproape. Dar il caracterizeaza disponibilitatea.”
Ce am vrut sa aduc in discutie insa e tipul de model pe care il caut, si anume exemplul unui pastor de la care sa invat, pe care sa il urmez. In momentul in care voi intra in pastorala nu cred ca voi izbuti fara cineva care sa ma sprijine. Iar “sprijinul” de care vorbesc, mai ales in domeniul acesta capata diverse forme.
01/10/2009 la 23:12
Marius Zărnescu
Corneliu, am sa tin cont de propunerea ta. Am sa te bazai chiar daca esti disponibil.
19/10/2009 la 13:56
Daniel
Marius, da-mi voie sa-ti spun ca tu esti intr-o oarecare masura un caz fericit si am sa ma explic si de ce. esti cu siguranta unul dintre putinii tineri, viitori lideri spirituali ai acestei generatii care cauta si simte cu adevarat nevoia de modele. Este extraordinar ca mai sunt tineri care sunt sinceri in primul rand cu ei insisi si sinceri in ceea ce priveste chemarea si lucrarea lui Dumnezeu. Pot sa-ti spun ca la randul meu am cautat si eu modele, mentori cu care sa pot sta de vorba, carora sa le impartasesc problemele, framantarile si chiar bucuriile si implinirile personale, dar din nefericire nu am gasit. Pot insa sa spun ca am avut parte de altii (asa zisi mentori) care si-au oferit serviciile, dar care m-ai tarziu s-au dovedit …. (nu stiu cum sa-i numesc).
Dezamagirea a fost foarte mare sa aflu ca cei care ii credeam prieteni (pastori fiind), au facut tot posibilul sa-mi schimb parerea total despre ei, oameni (inca pastori astazi, nu stiu pana cand?!!!!!) cu care nu mai vreau sa am de-a face sub nici o forma.
Marius, eu te incurajez sa mergi inainte, cauta modelele, mentorii, DAR nu pot sa nu te avertizez sa ai mare, mare grija pe cine il ai ca mentor, iar cand l-ai gasit (daca o sa-l gasesti) anunta-ma si pe mine sa ma pot bucura macar pt tine, daca eu nu am avut “sansa” asta!!!
Succes si multe binecuvantari pe calea pe care ai ales sa mergi, cea mai ingusta cale dar si cea mai nobila si binecuvantata dintre toate!
Nu uita insa un mare adevar: cel mai bun prieten care cu siguranta nu te va dezamagi absolut niciodata este ISUS.
Fa-L pe EL mentorul si modelul tau suprem, apoi restul, (ceilalti)
19/10/2009 la 20:24
Marius Zărnescu
Multumesc Daniel. Recunosc ca am nevoie de ajutor. Sunt tanar. am luptele mele in privinta asta. Dezamagirile mele cu privire la… (nu stiu cum sa-i numesc).Am de luat decizii in perioada asta ce imi vor directiona intreg cursul vietii. Cu siguranta am nevoie de niste voci clare, menite in a-mi deschide ochii asupra anumitor realitati pe care poate nu le observ. Chistos sa ma indrume. Asa sa fie. Uneori insa, o face prin acesti “mentori”. Cand Christos e realitate in viata lor, au o influenta enorma in aceasta “mentorare”.
Chiar daca voi merge pe urmele tale in privinta aceasta, doresc totusi sa pot sa fiu un astfel de om pentru restul, (ceilalti.) Ceea ce iti doresc si tie. Domnul cu tine Daniel. Fii binecuvantat!
26/10/2009 la 19:02
alexandru
Daniel are dreptate….(nu stiu cum sa-i numesc).
Nici eu nu stiu cum sa-i numesc pe astfel de oameni.
Dar asta nu este responsabilitatea mea.
Noi sa fim ceea ce Dumnezeu a intentionat sa fim.
El va ridica o generatie de tineri care sa traiasca pentru Gloria Sa.
Sa fim si noi printre ei.
26/10/2009 la 19:54
Marius Zărnescu
Amin! Asa sa fie Alexandru!
09/11/2009 la 13:08
Th3Lov3OfG0d
Nevoia de modele … o adevarata nevoie a generatiei noastre si tot odata … o nevoie la care asa de putini sunt sensibili si dispusi sa raspunda. Slava Domnului pentru acei putini care totusi fac diferenta
Eu cunosc 1 
.