comentarii recente
Online
The Voice of the Martyrs.
- Christians taken hostage in Colombia 19/11/2009
- Church attacked by Buddhists in Sri Lanka 19/11/2009
- Update: Conditions poor for Eritrean pastor under house arrest 19/11/2009
- Update: Chinese authorities step up campaign against Christians 19/11/2009
- Update: Iranian Christians finally released from prison 19/11/2009
- Update: Imprisoned Vietnamese priest suffers severe stroke 19/11/2009
Ştiri Creştine
- Samuel Tuţac într-o vizită de lucru la Chişinău. 25/11/2009 Doina Bejenaru
- Decean vine la Bucuresti 25/11/2009 Vio Pop
- Astazi Marturia lui Tony Anthony la Radio Filadelfia 25/11/2009 Adi Valean
5 comments
Comments feed for this article
09/10/2009 la 19:05
firefly21
hehe, multumesc, Marius!
09/10/2009 la 19:06
Marius Zărnescu
placerea mea.
02/11/2009 la 23:36
vasi
fain clipul, m-a bine dispus,
16/11/2009 la 02:33
ana-maria
Foarte bun filmuletzul legat de ceea ce observ aici in vestul Europei. Lipsa de comunicare. Cred ca asta a fost ceea ce m-a deranjat cel mai tare aici in Germania. Da, intre studentii care se cunosc e altceva, dar nici in autobuze sau asa…foarte putini vorbesc cu cei de langa ei pe care nu ii cunosc. E asa cam multa rigiditate…nici nu stiu cum sa o numesc.
Dar e trist…fimuletzul asta…hopa tzopa si se iubesc. Nu asa se face…e asa de trist. Ma bucur sa traiesc in Romania si stiu ca nu as locui in Germania foarte mult timp.
Degeaba au toate luxurile si conditiile, pentru ca sunt asa de plictisiti de ele si goi…in weekenduri studentii se duc la petreceri, se imbata si mi-am dat seama vizitand Amsterdamul ca de fapt toata goliciunea interioara se manifesta prin incercarea lucrurilor care provoaca extazul: bauturile, sau drogurile, sau sexul sau orice altceva care sa provoace placere extrema si bucurie: dorinta dupa plinatate si fascinatie pe care le gasim intr-un Dumnezeu infinit…de care nu ai cum sa te saturi sau sa te umpli indeajuns…
Frumos blog!
Mult har si pace!
16/11/2009 la 15:28
Marius Zărnescu
Da, asa este Ana-Maria, devenim din ce in ce mai preocupati de noi insine incat nu mai avem ochi pentru altcineva. Propriile placeri, interese etc. Aceasta mentalitate ia amploare si la noi pe masura ce ne indepartam de, asa cum ai zis…acel Dumnezeu infinit…de care nu ai cum sa te saturi sau sa te umpli indeajuns…
Acest Dumnezeu iti indreapta privirile inspre ceilalti…si ne cheama sa-L comunicam…
Multumesc.