You are currently browsing the monthly archive for ianuarie 2010.
Aproape de mal… fără să mi se înece corăbiile. Valurile au izbit, în fiecare zi(excepţie=Joi), dar nu m-au răpus. Ancoră bună.
Sărind peste incipit…, ce se petrece pe la ultimele examene, e oarecum bizar şi quite frankly, normal.
Azi, spre consideraţiune, la“Metode şi Strategii de RP”- Adela Rogojinaru.
Să vă explic:
-firesc, e musai să înveţi. Ăsta ţi-e statutul. Dacă dai la facultate, se presupune că d-aia ai dat, s-o mai rupi cât de cât cu cartea,…să mai dai pe la cursuri, nu să baţi Bucureştiul. Na, se presupune…
- apoi, după ce ţi-ai învăţat cât de cât…(binenţeles, în ultima noapte), tragi de tine, te târăşti la examen şi, dacă n-ajungi în ultimele 20 de minute, întri, îi deranjezi pe ceilalţi din „meditaţie” şi te apuci şi tu de scris…
„Este dată o organizaţie cu profil comercial al cărei management constată scăderea dramatică a interesului public pentru marca comercializată, în condiţiile crizei actuale”
Urmatoarele, circa ..trei puncte dezvoltate m-au lămurit buştean: să numeşti metodele de cercetare, să alcătuieşti un plan de comunicare, să argumentezi metodele folosite şi d-astea…
Regula de trei simplă: nu te panica, nu-ţi pierde capul, nu te timora. Ci, uşurel, încât să nu faci vreo comoţie cerebrală, ceri un pix şi-o foaie de la colega. Dacă ai şi-o ciornă, merge treaba. Scoţi tot din tine.
De pildă… Read the rest of this entry »
Dr. George Sweeting a estimat la un moment dat că o pătrime din Biblie ar fi material profetic…
În Vechiul cât şi în Noul Testament găseşti nenumărate promisiuni despre reîntoarcerea lui Christos. Peste 1800 de referinţe apar în Vechiul Testament. În cele 260 de capitole din Noul Testament sunt mai mult de 300 de referinţe despre reîntoarcerea Sa, una la fiecare 30 de versete.
23 din cele 27 de cărţi din Noul Testament se referă la acest eveniment măreţ. Pentru fiecare profeţie despre prima venire a lui Christos sunt opt care trimit la a doua venire.
În cariera ta prolifică de pieton ai trecut măcar o dată strada. Şi dacă eşti printre cei hăruiţi, ai stat măcar o data la semafor. E un fel de postulat, o axiomă a pietonatului. Fără îndoială. Dacă, să zicem, prin absurd, îţi mai dezlipeşti ochii de pe monitor şi îţi zici tu (nu cu voce tare, să nu creadă taică-tu că te-ai scrântit)…că ar fi bine să te duci după pâine …ceva, probabilitatea să stai la vreun semafor, din start, este extrem de mare.
Acum, vrei-nu-vrei…
-dacă eşti daltonist obligat – forţat, mort-copt nu treci pe roşu. Întrebi mai întâi. Stai în cap…faci cumva, dar nu treci. Pentru că tu nu distingi verdele de roşu, aşa cum nu disting unii calvinismul de arminianism. Tot una… Ca-n bancul ăla…trece un tip pe roşu, îl opreşte miliţia… ”- Auzi domne’ …da tu nu vezi că-i roşu?!?”La care tipu’..“Nu, că-s daltonist!”. “Aha, păi la tine acolo în Daltonia, nu sunt semafoare?!”
Apoi, nu treci pe roşu dacă eşti nevăzător. Ai căţel, însoţitor…butoane la semafor( mai rar în .ro .. însă merită amintit că se există aşa ceva în lumea bună). Şi, iară, întrebi. Iar dacă ţii la viaţa ta (aşa cum e ea, mai întunecată), nu treci până ştii sigur că-i nu-i roşu. E regulă.
De asemenea, dacă încă eşti de mână cu maică-ta nu treci. Ştiu, e greu, dar crede-mă, nu vei trece nici în ruptul capului. Viata devine dintr-o dată roşie din roz, atunci când eşti cu ea. Roşu=Opreşte-te că te plesnesc! Şi cum, să presupunem, mai ai un dram de bun simţ…te opreşti. No comment!
… probabil nici nu citeşti chestia asta. Nu man…o mână o ai pe taste…că eşti pe Mess, Hi5, şi-n alta ai joystick-ul de la Play-Station. Asta în cazul în care Read the rest of this entry »
Tu și eu avem privilegiul de a face pentru alții ce face Dumnezeu pentru noi. Cum arătăm oamenilor că avem încredere în ei?
Fă-ți apariția. Nimic nu înlocuiește prezența ta. Scrisorile sunt drăguțe. Apelurile la telefon sunt speciale, dar a fi acolo în carne și oase transmite un mesaj.
Crezi în copiii tăi? Atunci, arată-le. Fă-ți apariția la jocurile lor. Fă-ți apariția la distracția lor. Fă-ți apariția la recitalurile lor. S-ar putea să nu fie posibil să ajungi la fiecare, dar merită efortul cu siguranță. Crezi în prietenii tăi? Atunci fă-ți apariția. Fă-ți apariția la absolvirile și nunțile lor. Petrece timp cu ei. Vrei să scoți ce e mai bun din cineva? Atunci fă-ți apariția.
Ascultă. Nu trebuie să vorbești pentru a încuraja. Biblia spune, „este bine să asculți mult și să vorbești puțin”(Iacov 1:19TLB). Avem tendința să vorbim mult și să ascultăm puțin. Este o vreme în care să vorbim. Dar este de asemenea o vreme în care să taci. Asta a făcut tatăl meu. A scăpa o minge din zbor poate că nu-i cine știe ce pentru mulți oameni, însă când ai treisprezece ani și ai aspirații la marile ligi, este un lucru mare. Nu numai că [...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Soţiile astea…
Laura studiază psihologia. Este în ultimul an, spre fericirea ei. Ei, anii ăştia am fost de multe ori cobai pentru ea. Mi-a aplicat nenumarate teste pe probleme de emotivitate, socializare etc., spre vulnerabilitatea mea.
Azi am crezut că mă aşteaptă altul… No, hai că-l împărtăşesc şi cu tine.
Răspunde şi tu la următorul test!
În preajma unui cocotier foarte înalt se află 4 animale: o girafă, o veveriţă, un cimpanzeu şi un leu. Animalele decid împreună să facă un concurs pentru a vedea cine ajunge cel mai repede în vârf pentru a lua o banană.
Cine crezi tu că va învinge?!? Încearcă să răspunzi în 3o de secunde.
Răspunsul tău va reflecta personalitatea ta. În consecinţă, gândeşte-te bine…
Continuare.. Read the rest of this entry »
Nu l-am văzut. Doar ce a apărut. Cu tineri, cu probleme d-ale lor…ştii tu, acceptare, nevoi, inclusiv treaba asta urâtă cu sinuciderea.
Poate ai trecut şi tu pe strada asta…
E scris de un pastor de tineret. Îţi dai seama că omul are experienţă. “Am realizat că zilnic vorbim cu studenţi care au parte de atâta durere. Este o parte mare, o parte foarte mare a lucrării noastre”, spune Britt.
Povestea unui all-star athlete şi a prietenei sale, dezorientaţi cu totul atunci când Jake pierde un prieten din copilărie care se sinucide. Ieşind de pe calea presiunii de grup şi a popularităţii pentru a atinge studenţii îndureraţi, se dovedeşte a fi o provocare ce-ţi poate transforma viaţa.
“Cât de departe ai merge? Cât de mult ai risca? Cât de tare te-ai lupta… să salvezi o viaţă?”
AICI pentru trailer.
Totuşi, dacă în final nu trimite la Christos, cel ce Şi-a dat viaţa pentru a salva vieţi şi dacă este doar o încercare ieftină de a schimba atitudini, de a alina dureri fără Christos, nu-şi merită postul ăsta.
C.S. Lewis a făcut aceste observaţii profunde despre ispită:
“Nici un om nu stie cât de rău este până când nu a încercat din răsputeri să fie bun. O idee stupidă ce afirmă că oamenii buni nu ştiu ce înseamnă ispita circulă în zilele noastre. Evident, este o minciună. Numai cei ce încearcă să reziste ispitei ştiu cât de puternică este… Christos, pentru că a fost singurul Om care n-a cedat vreodată ispitei, este de asemenea singurul Om care cunoaşte din plin ce înseamnă ispita.”
Today in the Word, 1998, p. 24
Tare m-am amuzat la examen astăzi. În general mi-au plăcut tare mult cursurile cu profesorii americani. Mark Cable (Hermeneutică), Donna Downes (Istoria misiunii), Jim Dahl (Teologia Biblică a Vechiului Testament) aka. examenul de azi.
Cine este considerat în general “tatăl teologiei biblice moderne”?
Dacă n-aş fi citit cursul, n-aş fi avut prea multe de scris. Clar! Însă, la întrebarea cu pricina tot neamu’ (ca să nu zic altfel) ar fi putut răspunde. Alexandru Botoş, Sergiu Ionescu – sunt colegii mei.:) ; Ion Iliescu- deh…el e; George Washington- demnitarul cu pricina. Să le fi luat prin excludere şi tot făceam de-o ispravă.
Johann Philipp Gabler (1753-1826)
- În 1787 a propus o abordare nouă şi a făcut distincţia între teologia sistematică/dogmatică sau teologia ecleziastică şi teologia biblică.
- Susţinea faptul că teologia biblică are o sarcină descriptivă şi un aspect istoric.
- Susţinea că teologia sistematică are o sarcină constructivă şi un aspect didactic.
- El a propus ca teologia biblică să fie o pregătire pentru teologia sistematică.
- A fost făcută o separare între istorie şi teologie.
- Nu a scris niciodată o teologie biblică, totuşi a influenţat-o foarte mult.
Până şi papa înţelege relevanţa noilor forme de comunicare care oferă un „meniu bogat de opţiuni” în transmiterea propriilor valori.
Preoţii sunt provocati să proclame Evanghelia prin ultima generaţie de resurse audiovizuale- imagini, video, bloguri, website-uri, – care, pe lângă mijloacele tradiţionale, pot oferi noi căi pentru dialog, evanghelizare şi cateheză.
Interesant shift în abordare. După zeci de ani de apostrofare, ”îngrijorare”, Vaticanul intră puternic pe piaţa new media (Facebook, iPhones, iPods etc.).
Să fie început de campanie de întregire a oastei pentru o nouă cruciadă, de data asta, cyberspace?
Cavaleri şi oşteni deopotrivă sunt chemaţi să-şi scoată din cufărul prafuit armurile ruginite, coiful spart, ascuţind dar pe alocuri şi ciotul de sabie de la brâu. Evident pentru vreun blogger păgân, ori protestant, care ar avea necuviinţa să se lege de valorile ancestrale ale vechii orânduieli.
Sub semnul crucii şi-o priestly heart!
Bloguiţi fiilor, bloguiţi…
Alexandria după decretarea creştinismului drept religie de stat, secolul 4. Hypatia, Davus, Orestes. Hypatia, faimoasa filosoafă, profesoara atee din Alexandria. Davus, un sclav ce trece de partea creştinismului ce tocmai câştigă teren, nutrind speranţa de a-şi găsi libertatea.
Orestes, învatacelul ei, care, întocmai ca si Davus este îndrăgostit de profesoară.
Se mai întâmplă…
Dincolo de eşecul sentimental al celor doi în încercarea de a fi cu ea, dincolo de orice aspect, filmul lui Alejandro Amenábar mi s-a părut o jignire adusă creştinismului. Toate elementele din acest film au fost umbrite de mizeria în care a fost descris.
Da, a surprins cât se poate de bine atitudinea de gloată pseudo-creştină, brutală, furioasă, avidă după sânge. Psedo-creştinismul acela care-ţi cere un tip de obedienţă oarbă şi servilă, în care nu pui întrebări ci ţi se impun răspunsuri. Acel tip de creştinism delapidar, anti-progres, -ştiinţă, -filosofie,-semit şi dictatorial, ce încreştinează sau elimină forţat opozanţii. “Mai devreme sau mai târziu cu toţii veti fi botezaţi. Este doar o problemă de timp”- o replică ce mi-a rămas în minte.
“Creştinii ăştia n-au prea dat pe la Biserică”, a fost replica unui coleg în timp ce priveam stupefiaţi.
Mesaje subliminale la tot pasul despre locul în univers, nevoia de a înţelege lumea, cosmosul, dumnezeirea, la toate acestea creştinismul nefiind relevant, ba chiar absurd, ignorant, fără răspunsuri. Răspunsurile sunt date însă de OM prin Ştiinţă, Filosofie şi Înţelepciune.
Amenábar: “oamenii încă se ucid unii pe alţii în numele lui Dumnezeu. Fundamentaliştii încă abundă şi în multe ţări, femeile încă sunt considerate inferioare. Ai putea interpreta acest film ca fiind anti-creştin, însă cred că este de fapt creştin. Explorez partea bună a creştinismului, care lucrează cu leproşii şi săracii- umanitatea sa.”
N-am văzut nici un dram de aspect pozitiv cu privire la creştinism în acest film. Da, mă rog…dânsul e mult mai avizat. Ateu şi sodomit laolaltă.
Înarmează-te cu o doză serioasă de discernământ spiritual înainte de a viziona acest film. Triază informaţia si de ce nu…citeşte Biblia.
Tare mă tem că pentru mulţi un astfel de film poate constitui o platformă, o bază pentru o viitoare opinie eronată despre ceea ce este, în esenţă, creştinismul.
Nu sunt copaci, pinguini, balene sau pisici, ci oameni. Oameni în toată plinătatea acestui cuvânt. Viaţă umană în toată accepţiunea termenului. Cu toate acestea însă, anual, milioane sunt anulaţi, extirpaţi precum un apendice inflamat.
Baptist Press menţionează că undeva în ultimii 2 ani, în Statele Unite s-au înregistrat mai bine de 50 de milioane de avorturi legale. În 2008 s-a atins pragul de 50 de milioane şi cel mai probabil a ajuns la 52 în 2009, pe o durată de 37 de ani de la legalizare. În contrast, numărul victimelor din toate războaiele americane, de la cel de independenţă până la al doilea război din Iraq, ar ajunge la 1,2 milioane.
Marea Britanie ar fi capitala europeană a avorturilor. România este pe locul trei, după Franţa, pe acest podium al ruşinii.
Dennis Waitley’s reported in Empires of the Mind that although there are approximately 450,000 words in the English language, about 80% of our conversations use only about 400 words. The most common words in the English language are. . . “I,” “Me,” “My,” and “Mine.”
“Homosexualitatea nu este la fel precum sexul normal în același fel cum anorexia nu este la fel ca apetitul normal,” a afirmat noul arhiepiscop al Belgiei. A mai stârnit Léonard controverse și în trecut, după cum se pare, atunci când a afirmat că homosexualitatea nu este o practică normală.
Personal, mai degrabă m-aș referi la homosexualitate cu termenul sodomism. Îmi aduce aminte de ceea ce înseamnă cu adevărat. Mai înainte să fie o deviație, anormalitate etc…sodomismul este, în primul rând, o ofensă adusă lui Dumnezeu.
Cum zeci de mii de oameni nu trec niciodată neobservați, sau mă rog, aproape neobservați, cei de la de la CNN și-au zis că-i rost de un mega articol cu un mega titlu care să spargă topurile, să ne lumineze și care să reinventeze roata sociologiei religioase moderne.
Mega bisericile din State devin din ce în ce mai populare și, nu numai că aduc laolaltă mii de închinători, ele aduc anual profit de miloane de dolari (in medie cam 6,5 milioane).
So, What’s new?
Joel Osteen este menționat. Ca o paranteză, l-am văzut întrun clip, la un moment dat spunând vreo 5,6 bancuri, mai mult sau mai puțin fără perdea, după care făcea o chemare de zile mari în a-l urma pe Christos.
Să fie de vină postmodernitatea?! „Pastorul postmodern” ar fi un subiect de articol pe viitor. Sau, pur și simplu ignoranță sa-i spunem talentată, împletită de altfel cu dorința după popularitate și bani?! Fac economie de reflecție pe tema asta și o las așa… Din proprie inițiativă.
„Când ai păstori gândind despre sine ca fiind niște CEO, este greu sa faci diferenta intre un pastor si P-Diddy”(Jonathan Walton, profesor asistent de studii religioase la Universitatea Riverside California).
În cartea sa, Fuzzy Memories, Jack Handey scrie:
“A fost la un moment dat în școală un șmecheraș care îmi cerea în fiecare zi banii pentru masa de prânz. Pentru că eram mai mic, îi dădeam ce-mi cerea. Apoi, la un moment dat, am decis să reacționez, să ripostez. Am început să iau lecții de karate. Însă profesorul de karate mi-a spus că trebuie să-i plătesc 5 dolari pe lecție. Așa că, am renunțat și i-am dat șmecherașului banii în continuare.”
Mulți sunt printre cei ce renunță, continuând să plătească șmecherașului în loc să învețe să riposteze, să-l învingă.
Cei ce dorm, dorm…(parțial) noaptea și cât se poate după examen. În sesiune binențeles…
Prima mea experiența de genul ăsta a fost chiar la admitere. Nu știam că pentru examen aveam și mărturisirea de credință a cultului. Aflasem în seara precedentă examenului. Și, cum aspirațiile la cât mai bine erau pe măsură, am zis că merită, ba nu…trebuie să fac o figură bună. Că, spuneau predecesorii… “dacă ești luat de băiat bun…așa o ții pân’ la capăt”. Bine, ei mai spuneau și ceva de genul „de terminat termini tu, numa’ să nu te calce tramvaiul din fața institutului ”.
Așa…să revenim. Și, m-am pus pe studiat. L-am corupt și pe Alex. A fost prima noastră noapte împreună. 
Într-un final, a adormit. Și-a pus o pătură pe o bancă și s-a culcat acolo. Când durerile de spate l-au luat mai tare și-a luat pătura și s-a dus sus.
Eu am mai stat. Să învăț binențeles. Mai este nevoie să spun că, de fapt,… noaptea nu înveți mai nimic? De fapt, te chinui, te lupti cu textul, cu frazele… care sar uneori de pe foaie, care devin alteori o mare pată neagră pe o întindere nemarginită de culoare albă s.a.m.d.
Sunt perseverent, deci am continuat, adormind, moțăind, prăbușindu-mă de câteva ori pe masă, o dată pe lângă,…involuntar, of course.
Că nu mi-a rămas nimic în căpușor, că eram prea obosit pentru a mă concentra, că nu puteam lega două fraze…e cu totul altă discuție. Dar, cum condiția esențială pentru a lua un examen, în primul rând, este să te prezinți la el, celelalte fiind variabile, m-am prezentat…
A fost bine pân la urmă. Mi-a picat ceva usor, despre slujitorii Bisericii. N-am învățat însă lecția…vine noaptea, și tare mi-e că … stau să-nvăț.
Nopțile colilor albe de hârtie. Să zicem că fraza asta descrie cel mai bine sesiunea pentru mine în prezent. Cam ăsta este orarul meu pe sesiunea asta. Mi-au plăcut gândurile din devoționalul de astăzi. Până la urmă, nu-i așa, îngrijorarea nu a luminat niciodată ziua, nu a rezolvat vreo problemă sau vindecat vreo boală.
Nu are nici o noimă să intru în panică, să ma îngrijorez. Doar, am mai trecut prin asta și întotdeauna El a fost bun.
Slavă Lui!
| Luni | Marţi | Miercuri | Joi | Vineri | Sâmbătă
16 |
Duminică
17 |
| eMarketing
10:00 |
Comunicare, R.P.& Mass-Media 10:00
Engleza 15:00 |
|||||
| Luni
18 |
Marţi
19 |
Miercuri
20 |
Joi
21 |
Vineri
22 |
Sâmbătă
23 |
Duminică
24 |
| Pregătirea tezei
12:00 |
Teol.
pastorală 2 9:00 |
Slujiri speciale
9:00 |
Antropologie
9:00 |
Teol. Biblică a N.T.
9:00 |
Fundamentele comunicarii interculturale
10:00 Practică pastorala ITB. 12:00 |
Antropologie
10:00 |
| Luni
25 |
Marţi
26 |
Miercuri
27 |
Joi
28 |
Vineri
29 |
Sâmbătă
30 |
Duminica 31 |
| Drept şi admin.bis.
9:00 |
Teologia
misiunii 9:00 |
Teologie context.
9:00 |
Teol. Biblică a V.T. 9:00 | Pragmatica 10:30 | MSRP 12:30 | |
| Luni
1 |
Marţi
2 |
Miercuri
3 |
Joi
4 |
Vineri
5 |
Sâmbătă
6 |
Duminica
7 |
| Principii de semiotica a culturii. 12:00 | Practica de specialitate CRP 10:00 |
Cu cine să mă căsătoresc? Ar trebui să mă angajez acolo? Pepsi sau Coca Cola? Vizionează acest clip plin de adevăruri practice de la The Skit Guys pentru a afla cum să cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta.
Prins sub dărâmături după cutremurul din Haiti, acest tânar îndreaptă privirile înspre Christos.
Destul de diferit fata de afirmațiile lui Pat Robertson, care spunea că acest cutremur devastator ce a lovit insula s-a întâmplat pentru că oamenii au făcut pact cu diavolul. Referindu-se la vremurile coloniale Paterson a spus că “încă de atunci în mod continuu ei au fost blestemați”. Comentariile sale au stârnit rumoare in mediile crestine si nu numai. “Este o aroganță clară să încerci să interpretezi acțiunile lui Dumnezeu ca fiind o judecată asupra cuiva”, a răspuns Roberts Jeffress, pastor al Bisericii Baptiste nr. 1 din Dallas. “Datoria noastră este să încercăm să-i ajutăm pe acești oameni și să ne rugăm pentru ei”. Cel puțin 46 de organizații creștine lucrează pentru a oferi ajutor în Haiti, potrivit Christian News Headlines.
“It is a wonderful honor to be a part of this valuable website. God loves all the people of Romania . It is my prayer that every single person of this great nation discovers the love of God and the gift of Jesus Christ. Thank you for allowing me to share a word and, Lord willing, lift a heart.”
“Este o onoare extraordinară să fiu o parte din acest website valoros. Dumnezeu iubește pe toți oamenii din România. Este rugăciunea mea ca fiecare persoană din această națiune măreață să descopere dragostea lui Dumnezeu și darul lui Isus Christos. Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit oportunitatea să împărtășesc un cuvânt și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să înalț o inimă.”
Urcare de 267 de poziţii în ultima săptămână pentru blogul ~Big Brother~. Există o explicaţie! Lansarea blogului Max Lucado România, care, doar în prima săptămână se clasează în binecunoscutul top ( din 42986 de bloguri) pe onorabila poziţie 1112.
John Ortberg semnează un articol interesant, Idol Pleasures, în care subliniază problematica spectacolului în detrimentul închinării în Biserică, a competiţiei şi nu a efortului comun în trupul lui Christos de a evangheliza eficient comunitatea, a recompensării spectaculoase a „slujitorilor” faţă de atitudinea umilă care ar trebui să-i caracterizeze.
Din păcate, observ acelaş lucru şi în România, cel puţin în oraşele mai mari. Din ce în ce mai pregnant se crează o cultură a Bisericii, a acordurilor tacite, în care succesul este măsurat în funcţie de celebritatea păstorului, a grupului de închinare etc., într-un cuvant: spectacol.
Oare ambiţiile şi efortul susţinut pentru recunoaştere, succes, putere, admiraţie, competenţă a celor din afara Bisericii ar trebui să fie caracteristic si trupului lui Christos?
Din prea multe păcate, competiţia seduce, afirmă Ortberg şi mulţi falimentăm la acest capitol. Ne dezvoltăm un idol din lucrarea pentru Dumnezeu, din Biserică. Destul de ironic. Locul închinării către Dumnezeu devine locul idolatriei, păstorul fiind cel mai mare idolatru.
Ortberg propune un test pentru măsurarea coeficientului de idolatrie:
* De unde îmi extrag simţământul securităţii- de la Dumnezeu sau din felul în care Biserica progresează.
* După serviciul de închinare, Read the rest of this entry »
Poate că n-ai pus vreodată cuvântul curtenitor lângă Christos. Eu nu l-am pus până când am scris acest capitol.
Dar ştii cum nu remarci niciodată camioanele roşii cu cabina dublă până când prietenul tău spune că vrea unul la fel- apoi vezi o duzină din ele? Nu m-am gândit vreodată prea mult înainte la curtoazia lui Christos, dar pe măsură ce am început să privesc am realizat că Isus o face pe Emily Post să semene cu Archie Bunker.
El întotdeauna bate înainte de a intra. Nu trebuie s-o facă. El posedă inima ta. Dacă cineva are dreptul să dea buzna, Christos îl are. Dar nu o face. Acea lovitură uşoara blânda pe care o auzi? E Christos. „Iată, Eu stau la uşă şi bat”(Apoc. 3:20). Şi când răspunzi, El aşteaptă invitaţia de a trece pragul.
Şi când intră, întotdeauna aduce un dar. Unii aduc Chianti şi margarete. Christos aduce „darul Duhului Sfânt” (Fapte 2:38). Şi, în timp ce stă, el slujeşte. „Pentru că Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Dacă îţi lipseşte şorţul, îl vei găsi la El. El serveşte oaspeţii în timp ce se aşează (Ioan 13:4-5). Nu va mânca până nu va mulţumi şi nu va pleca până când resturile nu sunt puse deoparte (Mat. 14:19-20).
El este atât de curtenitor încât să-ţi spună numele Său (Exod 3:15) şi să te cheme pe nume (Ioan 10:3). Şi când vorbeşti, El niciodată nu întrerupe. El ascultă.
El este chiar şi la timp. Niciodată mai târziu. Niciodată mai devreme. Dacă îţi verifici ceasul, este pentru că tu eşti pe itinerariul diferit. „Este un timp pentru toate” (Ecl. 3:1). Şi Christos rămâne în grafic. [...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Marius… here you go! A message from Max to you and the people of Romania!
UpWords Ministries
P.O. Box 692170
San Antonio, TX 78269
Am primit acceptul oficial pentru traducerea materialelor de pe www.maxlucado.com şi publicarea lor în limba română pe Max Lucado România. Sper ca acest blog să fie o binecuvântare pentru românii de pretutindeni.
Dear Marius,
You have done a wonderful job establishing your website and we applaud your efforts to share Christ’s encouragement to your fellow Romanians. Please feel free to translate the email messages and free articles for posting there. We ask that you continue to properly accredit the source of the content, the author, and publisher in each instance. If we can help provide that for you at any time, please contact us.
With blessings and appreciation,
Cheryl
Ministry Services
Cât de bun eşti tu? Care este coeficientul tău de bunătate? Când ai făcut ultima oară ceva bun pentru cineva din familia ta – de ex. să aduci o pătura, să cureţi masa, să faci cafeaua- fără să ţi se ceară?
Gândeşte-te la scoala sau la locul tău de muncă. Ce persoană este cea mai trecută cu vederea ori evitată? Un student timid? Un angajat ţâfnos? Poate că el nu cunoaşte limba. Poate că ea nu se integrează. Eşti bun cu această persoană?
Inimile bune sunt bune întrun mod discret. Ele lasă loc maşinii prinse în trafic şi tânăra mamă cu cei trei copii ai săi înaintează în rând la ghişeu. Ele adună lada de gunoi a vecinului care s-a împrăştiat în stradă. Şi ele sunt bune mai ales la biserică. Ele înţeleg că poate cea mai nevoiaşă persoană pe care ar întâlni-o toată săptămâna este cea care stă în picioare în foaier ori cea aşezată pe rândul din spatele lor în închinare. Pavel scrie „Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”(Gal. 6:10).
Şi, aici este o provocare – cum rămane cu duşmanii tăi? Cu şeful care te-a concediat sau soţia care te-a părăsit. Presupune că i-ai surprinde cu bunătate? Nu-i uşor? Nu, nu este. Însă mila este cel mai adânc gest al bunătăţii. Pavel le egalizează pe cele două. „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Isus a spus [...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Un blog nou pentru devoratorii de Max Lucado. Articole în limba română, devoţionale zilnice, săptămânale, video şi în curând multe altele. Vizitează Max Lucado Romania, transmite-ne gândul tău, adaugă-ne în blogroll-ul tău, abonează-te, spune şi la alţii.
“Te chem în ziua necazului, căci Tu îmi răspunzi” Psalmul 86:7
Poţi să vorbeşti cu Dumnezeu pentru că Dumnezeu ascultă.
Vocea ta contează în ceruri. El te ia în serios. Când intri în prezenţa Sa, audienţa se întorce înspre tine pentru a-ţi asculta vocea. Nu trebuie să te temi că vei fi ignorat.
Chiar dacă te bâlbâi ori te poticneşti, chiar dacă ce ai de zis nu impresionează pe nimeni, îl impresionează pe Dumnezeu, şi El ascultă.
Te-ai simţit vreodată frustrat de timpul pierdut, economiile risipite, relaţiile din familie eşuate ori de obiectivele neîmplinite? Apariţia lui Ianuarie în calendar te face să-ţi doreşti un nou început? În acest clip, câţiva oameni se luptă cu dorinţa de a stabili noi scopuri, de a realiza o schimare şi de a începe noul an aşa cum trebuie.
Ai luat vreodata decizii în privinţa relaţiilor tale bazându-te mai degrabă pe sentimente decât pe lucruri concrete? Când vine vorba de dragoste, sentimentele au prioritate. Emoţiile directionează vaporul. Emoţiile puternice dau tonul. Totuşi, ar trebui s-o facă? Poţi să te încrezi în sentimente? Poţi să te simţi bine întro relaţie cu toate că ea este greşită?
Sentimentele te pot păcăli. Ieri am vorbit cu o adolescentă derutată de lipsa sentimentelor pe care le are pentru un tip. Înainte să înceapă să se întâlnească, ea era înnebunită după el. În minutul în care el a arătat interes pentru ea, ea şi l-a pierdut.
Mă gândesc deasemenea şi la o mamă tânără. A fi părinte nu e atât de romantic după cum anticipase. Scutecele şi trezirile în toiul nopţii pentru a-l hrăni nu sunt distractive şi ea se simte vinovată pentru că nu sunt. Nu iubesc îndeajuns? se întreabă.
Cum răspunzi la asemenea întrebări? Ţi-ai dorit să ai o cale prin care să apreciezi calitatea afecţiunii? Un test ADN pentru dragoste? Pavel ne oferă unul: „ Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr” (1 Cor. 13:6). În acest verset se găseşte un test pentru dragoste.
Vrei să separi falsitatea de realitate, imitaţia de faptele reale? Vrei să ştii dacă ceea ce simţi este dragoste adevărată? Întreabă-te acest lucru[...] Mai mult pe Max Lucado Romania.
Comentarii recente.