You are currently browsing the monthly archive for martie 2010.
Dacă s-ar fi scris numai câteva rânduri despre umblarea fiecărui sfânt cu Dumnezeu, vorba apostolului Ioan, “cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise”(Ioan 21:25). Mai mult, despre cei ce s-a scris, s-a scris prea puţin comparativ cu ceea ce au trăit cu El. O mare parte a vieţii si umblării cu Christos a oamenilor pe care astăzi îi omagiem nu o cunoaştem. Avem parte numai de frânturi din trăirile lor. Frânturi scrise pentru ca noi să ajungem să credem că este mult, mult mai mult în această experienţă cu Dumnezeu.
De pildă, sunt absolut convins că nu mulţi stiu cine este Corrie ten Boom. Şi, mai puţini ştiu următoarea relatare din viaţa ei pe care am găsit-o în Surprins de Vocea lui Dumnezeu, de Dr. Jack Deere.
Corrie ten Boom a fost o creştină pioasă din Olanda pe care naziştii au trimis-o într-un lagăr de concentrare pentru faptul că îi protejase pe evrei.
“După ce ea şi sora ei au fost întemniţate, Corrie a reuşit să primească o sticluţă de vitamine lichide. Minunea a fost că vitaminele nu se terminau. Corrie a spus:
Nu părea deloc posibil ca dintr-o sticluţă atât de mică să poţi lua atât de multe doze pe zi. Acum, pe lângă Betsie, alţi doisprezece din celula noastră primeau doza.
Instinctul meu era întotdeauna să o păzesc- Betsie slăbea atât de mult! Însă mai erau şi alţi bolnavi. Era greu să spui nu ochilor care ardeau din cauza febrei, mâinilor care tremurau de frig. Am încercat să o economisesc doar pentru cei foarte slabi- însă şi aceştia au ajuns să fie curând cinsprezece, douăzeci, douăzeci şi cinci…
Totuşi, de fiecare dată când înclinam sticluţa, la vârful dopului apărea o picătură. Aşa ceva era imposibil! Am ţinut-o în faţa luminii, încercând să văd cât de mult mai era înăuntru, însă sticla întunecată, maronie, era prea groasă ca să văd prin ea.
„A fost o femeie în Biblie”, a spus Betsie, „al cărei vas de ulei se umplea mereu”. Am deschis Biblia la cartea Împăraţilor, la istoria văduvei sărace din Sarepta Sidonului care i-a dat lui Ilie o încăprere din casa ei: „Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.”
Ei bine, dar asemenea lucruri minunate se Read the rest of this entry »
În Efeseni 6, apostolul Pavel ne îndeamnă să îmbrăcăm armura pe care ne-o dă Dumnezeu, ca să putem rezista uneltirilor diavolului. Una din piesele pe care suntem chemaţi să ni le însuşim este scutul credinţei.
„…luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău.” Efeseni 6:16
Sunt două nume în greacă pentru „scut”, folosite de soldaţii din vremea aceea. Este un scut mic, rotund numit aspis. Şi mai este unul numit thureos. Un scut mare din lemn legat în piele care proteja întreg corpul. Ce fel de scut crezi că este menţionat atunci când ni se spune să luăm scutul credinţei…? Ai dreptate! Este vorba de thureos. Acest scut al credinţei acoperă întreaga noastră persoană. Şi putem folosi acest scut pentru a ne apara de atacurile, uneltirile vrăşmaşului nostru.
În ianuarie 2009, Jenna şi Barbara fiicele fostului preşedinte S.U.A., George Bush, au scris o scrisoare deschisă , Playing House in the White House, către fiicele noului preşedinte Sasha şi Malia Obama. Ele au oferit tot felul de sfaturi fetelor despre cum să se bucure de tot ceea ce viaţa la Casa Albă poate oferi. Gemenele Bush au încurajat fetele să meargă la meciuri de fotbal, la recepţii şi evenimente culturale. Scrisoarea precizează toate binecuvântările care vin odată cu acest statut de fiică a preşedintelui. Însă, la sfârşitul scrisorii se află un sfat personal, emoţionant şi extrem de folositor. Jenna si Barbara au scris:
„Şi în final, chiar dacă este o onoare şi chiar dacă este plină de oportunităţi extraordinare, nu este întotdeauna uşor să fii un membru al clubului la care vă veţi alătura. Tatăl nostru, ca şi al vostru, este un om de o mare integritate şi dragoste – un om care ne-a pus întotdeauna pe primul plan. Încă îl vedem acum cum l-am văzut când aveam 7 ani: ca tăticul nostru iubitor… El este tatăl nostru, nu desenul dintr-un ziar sau o parte dintr-o parodie de la TV. Mulţi oameni vor crede că îl cunosc însă n-au nici o idee cum s-a simţit în ziua în care tu te-ai născut, mândria pe care a simţit-o în prima ta zi de şcoală sau cât de mult iubiţi amândouă să fiţi fiicele lui. Aşa că iată care este cea mai importantă fărâmă de sfat: Amintiţi-vă cine este cu adevărat tatăl vostru!
Din păcate, nu-i aşa,… chiar şi în privinţa lui Dumnezeu oamenii au tot felul de idei, prejudecăţi şi gânduri. Sfatul este potrivit pentru noi toţi: Amintiţi-vă cine este cu adevarat Tatăl vostru!
Mi-a plăcut duminică predica fr. Titus Colţea. L-am ascultat la Ploieşti. A vorbit din Ioan 14 despre cerul lui Dumnezeu. M-am gândit la acest loc cu o profundă reverenţă. Astept ziua aceea. Cât de frumos va fi…
Cerul, loc atât de neînţeles de noi… „E ca şi cum ai lua o furnică,” spunea dânsul printre altele „şi ai încerca să-i explici cum funcţionează internetul”.
“Am postat acest mesaj în urmă cu trei săptămâni. Îl las pe prima pagină deoarece consider că această problemă trebuie clarificată. Am încercat să aflu mai multe despre ceea ce “Gabriela Colţea” afirmă, însă nu m-am ales cu prea multe date. Din păcate, din prea puţina mea experienţă am observat că zicerea aceea…”fum fără foc nu iese” se împlineşte uneori. Sper din toata inima să nu fie aşa în acest caz. Din respect pentru cei care mai comentează pe acest blog nu pot cenzura anumite păreri doar pentru că eu nu sunt de acord cu ele.
Personal, pot afirma faptul că prezentarea fratelui Titus la Ploieşti a fost impecabilă. La un moment dat a vorbit şi de soţia dânsului. Însă numai lucruri frumoase… “
Potrivit unui nou studiu The Barna Group , mai mult de jumătate (56%) din creştinii tineri între 18 şi 25 de ani cred că darurile spirituale sunt valide astăzi şi cel putin unul din patru se identifică cu mişcarea carismatică sau penticostală. Acest număr a fost mult mai mic printre creştinii americani ca întreg însă 25% dintre protestanţi şi 20% dintre catolici încă se identifică cu mişcarea carismatică. Totuşi creştinii mai tineri nu sunt atât de înclinaţi să adopte o teologie specifică potrivită cu credinţele lor carismatice. Se ridică întrebarea: ce va defini următoarea generaţie de credincioşi carismatici şi penticostali din Statele Unite?, spune David Kinnaman, preşedintele Barna Group. “ Având parte de mai puţină critică din partea diferitelor denominaţiuni creştine, acestia trebuie să se îndrepte spre fundamente teologice solide şi să găsească o cale pentru a trăi în credincioşie în cultura largă a artei, a mediei, a tehnologiei, a stiintei si a afacerilor.”
Pastorul şi autorul creştin John Piper îşi va lua o „pauză” (o perioadă fără predicare, fără scriere de cărţi, fără blogging, fără articole, fără lucrări, fără diferite angajamente …) de opt luni de la amvonul Bisericii Baptiste Betleem din Minneapolis, potrivit The Christian Post, prima în cei 30 de ani de slujire. Această pauză nu reprezintă o renunţare din slujirea în care este implicat, ci un timp în care să reflecte la viaţa sa.
După mesajul pe care l-a avut duminică el a spus: „O cercetare reală va avea loc în sufletul lui John Piper… şi în casnicia mea… şi asupra viitorului meu… când nu vor mai fi sorbituri mândre din acest pahar al faimei şi notorietăţii internaţionale”. Predicatorul de 64 de ani continuă, „am nevoie să descopăr acest lucru şi nu ştiu altă cale de-al face.” El menţionează faptul că „nu este nici o adiere de necredincioşie” în casnicia sa, insă „câteva specii de mândrie”, au avut un impact emoţional asupra sa şi asupra soţiei sale, Noel. Piper speră că după această perioadă de „post” se va reîntoarce în slujire pentru încă o perioadă de cinci ani.
În Words We Live By, Brian Burrell povesteşte despre un hoţ înarmat pe nume Dennis Lee Curtis care a fost arestat în 1992 în Rapid City, South Dakota. Curtis după câte se pare avea scrupule în privinţa tâlhăriilor sale. în portofelul său poliţia a găsit o bucată de hârtie pe care era scris următorul cod:
1. Nu voi ucide pe cineva numai în cazul în care sunt nevoit s-o fac.
2. Voi lua bani cash şi bonuri valorice – fără cecuri.
3. Voi jefui numai noaptea.
4. Nu voi purta mască.
5. Nu voi jefui magazine mici sau magazine 7-Eleven.
6. Dacă sunt urmărit de poliţie pe jos, voi scăpa. Dacă voi fi urmărit de vreun vehicul, nu voi pune în pericol vieţile civililor inocenţi.
7. Voi jefui numai şapte luni pe an.
8. Mă voi bucura furând de la cei bogaţi pentru a da la cei săraci.
Acest hoţ avea un sentiment al moralităţii, însă era greşit. Când a stat în faţa judecătorului, el nu a fost judecat după standardele pe care şi le-a impus ci după un standard mult mai înalt, legea statului respectiv.
La fel, când vom sta înaintea lui Dumnezeu, El nu ne va judeca după codul de moralitate pe care ni l-am impus ci după legea perfectă a lui Dumnezeu.
Numai Christos a împlinit această lege. Îmbracă-te deci cu Christos pentru a putea sta în faţa lui Dumnezeu în ziua aceea.
În timp ce efectua un raport de rutină în privinţa vandalismului întro şcoală elementară, un ofiţer de poliţie a fost întrerupt de un băieţel de cam 6 anişori. Uitându-se în sus şi în jos la uniformă, el întrebă, „Eşti poliţist?”.
„Da”, a răspuns ofiţerul, continuând să-şi scrie raportul.
„Mama mi-a spus că dacă voi avea nevoie vreodată de ajutor, ar trebui să-l cer de poliţie. Este adevărat? ”
„Da, este adevărat”, îi răspunse ofiţerul.
„Ei bine, atunci”… spuse el în timp ce-şi întinse piciorul, „te rog leagă-mi şi mie şireturile de la papuci…”.
„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!” Luca 19: 41-44
Cuvintele acestea sunt rostite de Domnul Isus de „Florii”, cum spun românii, la intrarea Domnului în Ierusalim. Întro zi de sărbătoare, de bucurie, Fiul lui Dumnezeu plângea însă pentru că vedea distrugerea care avea să vină peste cetate din pricina păcatelor lor…
Ceea ce a rostit s-a împlinit după 40 de ani sub legiunile romane ale lui Titus. Iudeii au opus rezistenţă atât de mult încât, întrun final, Titus a poruncit ca trupele sale să înconjoare zidurile Ierusalimului pentru a înfometa poporul. Foametea a făcut ca Ierusalimul să devină un cimitir şi întrun final când evreii şi-au pierdut până şi puterea de a-şi îngropa morţii au ajuns până acolo încât aruncau cadavrele peste ziduri.
Iosefus Flavius în Istoria razboaielor iudaice menţionează aceste lucruri:
“În timp ce templul ardea… nu s-a arâtat mila nici pentru bătrâneţe, nici pentru statut. Copiii şi oamenii bătrâni, preoţii şi oamenii obişnuiţi au fost deopotrivă masacraţi. (VI.271) ”.
“Împăratul a dat ordine ca întreg oraşul şi templul să fie şters de pe faţa pământului, lăsând doar cele mai joase turnuri …şi porţiunea de zid ce închidea oraşul dinspre Vest… Tot restul zidului ce înconjura oraşul a fost şters într-un mod complet în aşa măsură încât să-i lase pe vizitatorii viitori să nu găsească vre-un motiv pentru a crede că oraşul a fost vreodată locuit”.
Aşa de mare a fost distrugerea încât la sfârşit Iosefus specifică: Când Titus înconjura cetatea şi privea la Read the rest of this entry »
Şi-a făcut blog… Sweet Nothings by Elena Granzulea. O colegă de-a mea fff de treabă, cu o pasiune tare interesantă printre altele. Gătitul, arta gătitului mai exact. Aşa, mai gătesc şi eu, însă îţi trebuie talent să faci din asta…o artă.
„…încă nu ştiu exact cu ce se mănâncă. Probabil că nu voi şti niciodată totul, dar am timp de acum încolo să tot descopăr. Una din pasiunile mele este gătitul, pasiune descoperită acum câţiva ani. Ca să nu mai lungesc vorba, şi legat de mâncare, aş vrea să scriu acum prima din multele mele reţete…”
Dacă vrei să încerci vreo reţetă interesantă acesta ar fi un loc destul de potrivit să te inspiri. Acestea nu numai că sunt prezentate, ele sunt şi probate în propria bucătărie. Un început deloc timid şi foarte promiţător. Vă las să descoperiţi singuri acest blog. Mult succes Elena!
Aşteptăm cu nerăbdare multele tale reţete…şi, rămâi în cuvintele pe care le subliniezi… If you knew Who You Are – that you are the most magnificent, the most remarkable, the most splendid being God ever created – you would never fear. Neale Donald Walsch.
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, TV-ul, şi suntem schimbaţi în acelaş chip al lui…
Majoritatea americanilor (62%) cred că programele de televiziune scad din ce în ce mai mult în calitate. Cu toate acestea consumatorul TV petrece din ce în ce mai mult timp în faţa ecranului, potrivit unui sondaj The Associated Press şi AOL. „Este o divergenţă a opiniilor şi a comportamentului nostru aici, afirmă Robert Thompson, directorul Centrului Bleier pentru Studiul Televiziunii şi a Culturii Populare de la universitatea Syracuse. „Americanii bifează toate căsuţele unui sondaj care spune că televiziunea e naşpa cu o mână, însă cu cealaltă ţin telecomanda de la televizor”, spune Thompson. „Se plâng…însă continuă să privească, să vizioneze”. (The Pastor’s Weekly Briefing, 9-21-07)
Meteahna aceasta o avem şi noi… Nu vă inşelaţi!
Apatie, sărăcie spirituală, atitudini nepotrivite, patimi s.a.m.d …. Este posibil ca acestea şi multe altele să fie întreţinute şi chiar stârnite…de, 
) cum spunea un fost puşcărias întrun mod mai abrupt, de diavolu’cu coada-n priză?!?
Ar fi interesant să se facă un sondaj de genul acesta printre credincioşii nostri… O întrebare ar putea fi aceasta: „Cât de mult priveşti zilnic cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului(2 Cor. 3:18)…şi cât de mult priveşti ecranul televizorului?” Alta, „Dacă ai putea schimba ceva în privinţa aceasta, care ar fi acel lucru?” Şi…”Ce te împiedică să faci asta chiar în momentul acesta…?”
„ Voi umbla in integritatea inimii mele, in mijlocul casei mele. Nu voi pune nici o nelegiuire înaintea ochilor mei!” Psalmul 101:2,3 NTR
Cine are urechi de auzit… să audă!
Se spune că a înota contra curentului este nerecomandat şi chiar periculos. Însă atunci când curentul te duce la moarte, lucrurile stau altfel.
Homosexualitatea duce la moarte. Unii homosexuali decid să-şi schimbe viaţa.
Cartea ‘Contra Curentului’, disponibilă acum la http://www.contracurentului.com/, prezintă câteva astfel de cazuri: lupta lor, căderile, ridicările şi credinţa lor. Şi faptul că în lupta aceasta nu sunt singuri. Vă scriu aceste rânduri cu ochii plini de lacrimi. Eu aşa sunt destinat, să trăiesc o viaţă de chin. Nu am pe nimeni, pentru că tuturor le este ruşine de mine, colegii îşi bat joc într-una de mine, mă fac să sufăr enorm. Simt o foarte mare singurătate, nu mai rezist. De ce vrea Dumnezeu asta? Cu ce sunt eu de vină? Nu ştiu dacă mai are rost să trăiesc, nu are niciun sens. Dumnezeu mă poate ajuta, dar eu simt că nu mai pot, că mă sfârşesc. Oare voi avea clipe de bucurii în viaţă? Nu prea cred. Oare o să mă mai simt singur? – Ruben
La un procent estimat de 2,5% din populaţie, în prezent există în lume 155 de milioane de homosexuali, dintre care 18 milioane în Europa. Mulţi dintre aceştia îşi duc viaţa în tăcere, temându-se că dacă se află despre orientarea lor sexuală se vor confrunta cu respingerea celor din jur. Pe aceşti homosexuali tăcuţi, paginile lucioase ale revistelor mondene, care prezintă homosexualitatea ca pe un lucru cool sau trendy, îi ajută prea puţin. Cei care se destăinuie în această carte prezintă o altă faţă a homosexualităţii. Unii homosexuali suferă, luptă din răsputeri împotriva atracţiilor faţă de acelaşi sex şi doresc să se schimbe. Mulţi dintre aceştia fac parte din mediul evanghelic. Există homosexuali care cred în Dumnezeu şi Îl văd ca pe singura lor salvare, dar pe lângă credinţă, au nevoie de cineva care să îi asculte. Au nevoie de ajutorul nostru! Read the rest of this entry »
Avem anul acesta un “curs”. Teologia misiunii cu Mike Hein, un fel de principii biblice pentru echiparea câştigătorilor de suflete şi a plantatorilor de biserici. Radu Oprea, pastor în Bis. Baptistă “Betania”, din str. Popa Rusu îl traduce. De fapt aş putea spune foarte bine că Radu ţine cursul, Big Mike fiind doar “cârligul”.
O parte faină a cursului sunt întalnirile regulate din apartamentul său. Pizza, Coke, song and praises, prayer time… foarte tare! Însă cel mai interesant aspect este însă observarea mecanismului unui astfel de grup. Sunt un partizan al structurării Bisericii in ”grupuri celulă”. O unealtă eficientă în evanghelizare, maturizare spirituala, echiparea sfinţilor…etc.
“Formarea grupurilor celulă în biserică a început odată cu biserica nou-testamentală descrisă în cartea Faptele Apostolilor. “Celulele” din biserică se întâlneau în casele oamenilor pentru închinare, părtăşie şi creşterea în noua lor credinţă, pentru a împărtăşi apropriatilor şi prietenilor vestea bună pe care o aflaseră.
În biologie celula desemnează un organism viu, în creştere, care se multiplică de mai multe ori. Principala diferenţă dintre un grup celulă şi un grup mic este aceea că un grup celula se multiplică, în timp ce un grup mic rămâne în general, acelaşi. Aceasta este o distincţie vitală. Poţi îndeplini multe tipuri de slujire într-un grup, dar dacă unul din scopurile grupului nu este de a creşte şi de a se multiplica în noi grupuri, el nu se poate numi grup celulă.
Fiecare grup celulă pune acentul pe:
- Evanghelizare;
- Învăţarea şi ucenicizarea credincioşilor;
- Formarea liderilor;
- Multiplicare, cu scopul de a îndeplini porunca lui Isus de a merge în toată lumea, pentru a face ucenici din toate neamurile.
Dacă avem nevoie de ceva astăzi în Biserici, ceva care sa schimbe generaţia în care trăim întrun mod radical, cu siguranţă acest lucru ar fi un accent deosebit pus pe doctrina sănătoasă, adevărul apostolic, fidelitatea şi exactitatea faţă de Sfintele Scripturi. Dar, nu numai atât. Avem nevoie să îmbrăţişăm deopotrivă ceea ce ne-a fost lăsat nouă, copiiilor noştri şi celor ce sunt departe acum, Rusaliile, o experienţă spirituală revigorantă şi plină de putere disponibilă pentru toţi.
Las Duhul lui Dumnezeu să vă convingă prin câteva cuvinte din sectiunea de Cuvânt înainte la cartea Bucurie negrăită- botezul şi darurile Duhului Sfânt, de Dr. Martin Lloyd-Jones.
“… Marea Britanie a fost martora a două mişcări radicale care au avut un extraordinar potenţial de răspândire. Este vorba despre mişcarea reformată, care pune accentul pe doctrină, predicarea expozitivă şi fidelitatea totală faţă de Scriptură şi, mişcarea carismatică, centrată pe botezul cu Duhul Sfânt şi darurile Duhului Sfânt, pe spiritul puternic al călăuzirii personale şi pe cutezanţa libertăţii în închinare.
Punctele slabe ale bisericilor reformate au fost deseori tradiţionalismul, lipsa de evanghelizare şi multumirea pe care o găseau într-o doctrină sigură, recunoscută în mod sincer de către toţi. Punctele slabe ale carismaticilor au fost îngăduinţa de sine iar câteodată, indulgenţa faţă de plăcerea pe care o găseau în „experienţă”, lipsa de interes pentru doctrină şi naivitatea în politica bisericii.
În ultimii ani, ambele grupări au avut parte de binecuvântari considerabile, dar dacă ele nu încep să înveţe una de la cealaltă, se pot aştepta la fel de bine ca mustrarea să vină peste vieţile lor. [...]
Dacă punerea laolalta a celor mai bune elemente ale mişcării reformate şi a celei carismatice are potenţialul unei explozii, trezirea reprezintă chibritul care o declanşează! Ea nu poate fi organizată de comitete; festivalurile şi sărbătorile nu o pot înmulţi; noi nu o putem genera: doar Dumnezeu ne-o poate trimite de sus. Capitolul 2 din Faptele Apostolilor şi istoria Bisericii apostolice care urmează, reprezintă mai mult decât o experienţă carismatică sau o abordare doctrinară – ea este trezirea în forma ei arhetipală.”
Peter Lewis
Potrivit unui sondaj Lifeway Research păstorii protestanţi pun un mare accent pe educaţia primită în Seminar şi integrează in mod regulat în propria slujire ceea ce au învăţat. Sondajul făcut prin telefon pe mai mult de 1000 de păstori protestanţi arată că două treimi au studii de Master şi 71% dintre ei afirmă faptul că folosesc în mod regulat lucrurile pe care le-au învăţat la cursurile din timpul Seminarului. Printre păstorii intervievaţi 85% spun că au avut parte de cursuri, educaţie primită la Seminar şi 96% din acest grup afirmă că ar mai repeta cursurile acelea de seminar dacă ar mai avea oportunitatea aceasta. Sondajul examinează de asemenea utilitatea pregătirii, a educaţiei, instrucţiei din timpul petrecut în Seminar. 71% din păstorii educaţi într-o instituţie de felul acesta sunt de acord cu afirmaţia, “folosesc în mod regulat lucrurile pe care le-am învăţat la cursuri”, şi 24% oarecum nu sunt de acord. Doar 1% în mod categoric nu acceptă fraza respectivă.
Mulţi dintre cei ce intră pe acest blog sunt dependenţi de păcatul acesta devastator al pornografiei. Am scris cu ceva timp în urmă despre asta AICI, câteva clipuri AICI, şi de atunci tot felul de căutări ciudate din Google şi din alte motoare de căutare îmi sunt direcţionate. Mă bucur întrun fel că aceste persoane pot intra în contact cu perspectiva lui Dumnezeu despre acest subiect, deşi mă cam îndoiesc că se vor opri din patima, pofta lor şi vor reflecta la cele ce citesc. Totuşi, Dumnezeu poate să convingă pe unii, smulgându-i din iţele celui rău.
Iată câteva din concluziile unui studiu publicat de Money.ro despre consumatorii români de pornografie online şi site-urile pe care aceştia le vizitează.
Şase site-uri străine care au conţinut pornografic atrag lunar peste două milioane de vizitatori unici din România (şi acesta e doar vârful ice-bergului)….
Cine sunt consumatorii români de conţinut pornografic online? Ce alte site-uri vizitează consumatorul român de conţinut pornografic.
- Socializează online. Aproape jumătate dintre vizitatori, 930.000, au intrat în ianuarie pe hi5.com şi o treime pe Facebook.
- Se informează. Site-urile preferate de ştiri generale sunt realitatea.net, stirileprotv.ro sau gandul.info.
- Citeşte informaţii de business. Consumatorii români de conţinut pornografic au cea mai mare afinitate cu wall-street.ro.
- Vizitează site-uri de lifestyle feminin.
- Vizitează site-uri pentru părinţi.
Şi ce este mai trist… Cititorii site-urilor religoase intră şi pe site-uri porno. Aproximativ 30% dintre vizitatorii site-ului crestinortodox.ro, care ocupă primul loc în clasmentul trafic.ro la secţiunea Spiritualitate, vizitează şi site-uri pornografice. Alte exemple: 29% dintre vizitatorii site-ului resursecrestine.ro şi tot 29% dintre vizitatoriii catholica.ro au accesat conţinut pornografic la începutul acestui an.
Colegi de-ai mei recomandă aceste filtre: K9 Web Protection ; X3Watch;
Un studiu bun pe aceasta problemă: SettingCaptivesFree.(Way of Purity)
Ron Walters scrie un articolaş pe un subiect inepuizabil: suferinţa. Focusează problematica în cadrul pastoral, cu precădere suferinţa din viaţa păstorului. Subliniez fără pretenţia originalităţii şi de dragul cititorilor de limbă română unele aspecte punctate de acesta.
Argument: Ar putea fi cea mai crudă boală a copilăriei din toate. Un adevărat ucigaş de copii. Disautonomia familială (tulburare a sistemului nervos autonom) atacă unul din 400.000 de copii şi asta în cel mai sinistru mod. Acesta scurt-circuitează sistemul nervos autonom în aşa fel încât victimele sale nu simt nici o durere. La suprafaţă ar părea benefic. Fără disconfort? Fără durere? Fără plâns? Grozav. Însă tocmai acest aspect demonstrează subtilitatea acestui criminal fără inimă.
Pentru că un copil bolnav nu simte durerea, nu poţi cunoaşte dacă un os este rupt, dacă o ureche este infectată, dacă un dinte este cariat. Ochii devin uscaţi şi lipsiţi de sensibilitate. Arsurile nu se simt. Tăieturile nu sunt remarcate. Pentru cei care ajung la adolescenţă, 95% au deviere de coloană vertebrală, pneumonie, depresie şi Read the rest of this entry »
Stiam de familia asta bolnavă de ceva timp. Am făcut la un moment dat un curs despre sectele astea (Noi Mişcări Religioase) şi parcă au fost amintiţi şi ei p-acolo. Mai făcusem eu o lucrare pe tema respectivă şi la momentul acela îmi provocaseră o mare repulsie. Chiar mă întrebam cum pot fi unii atât de înlănţuiţi, atât de orbiţi încât să se lase amăgiţi de aşa ceva. Mi-am dat apoi seama că ei sunt doar nişte marionete în mâna unui păpuşar bătrân care s-a ridicat de la început împotriva lui Dumnezeu. De la început a dorit să inducă în eroare omul şi să-l îndepărteze de Creatorul său. “Satan”, “prinţul întunericului acestei lumi”, “lucifer”, “potrivnicul”, “mincinosul si tatăl minciunii”, “cel viclean”, “urâtorul binelui”, “înselatorul”, “vrăjmaşul”, “ucigaşul”, “leul care răcneşte”, s.a… Acestea îi sunt numele şi este cât se poate de real.
Nu vă înşelaţi preaiubiţilor… el încă momeşte, atrage în plasa sa, caută pe cine sa înghită, încurcă paşii oamenilor îndreptându-i spre pierzare. Speranţa noastră: Christos, Mântuitorul şi Domnul nostru. Priviţi la El! “Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa noastră”(Evr. 12:2).
Una dintre cele mai controversate secte internaţionale, „Copiii Domnului”, şi-a făcut „cuib” în România. Cea mai mare comunitate, formată din 21 de oameni, se află în Timişoara.
Şapte bărbaţi îşi împart la propriu şapte femei. Împreună cresc şapte copii. Cel mai mic e un băieţel de un an şi jumătate, iar decanul de vârstă are 64 de ani. Adepţii cultului trăiesc la comun. Pretind că Dumnezeu le-a zis să vină în România pentru a răspândi „legea iubirii”. Sectanţii sunt cu toţi străini, din Statele Unite ale Americii, Spania, Bulgaria şi Germania. Legea cultelor din România le-a asigurat liniştea, departe de scandalurile sexuale pentru care „Copiii Domnului” sunt acuzaţi în Occident.
Bizara comunitate trăieşte de patru ani în Timişoara, într-o vilă de lux din aproprierea Iulius Mall, pe o stradă pe care locuiesc mulţi judecători, procurori şi poliţişti. Au mereu obloanele trase şi gratii la poartă. Nu muncesc. Culmea ridicolului, Direcţia Judeţeană de Tineret şi Regia de Transport în comun le finanţează „activităţile”.
Mai mult pe Evenimentul Zilei.
N-am fost foarte surprins ieri când o profă de-a mea de la Universitate ne-a urat cu nonşalanţa caracteristică, Să vă aducă iepuraşul tot ce doriţi! Ha…! Să fie rostite cuvintele astea din nonconformism, din aerul pe care-l respiră prin UK, din ignoranţă…din ce?
N-am putut să mă abţin să nu-i spun ceva. I-am întors-o. Cum L-am înlocuit noi pe Christos cu iepuraşul….
A încercat s-o mai dreagă, că da, aşa e… că de fapt suntem creştini, că nu ştiu ce…
Oameni buni, haideţi să ne trezim! Suntem pe nicăieri. Rătăcim. Călăuze oarbe…
„De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!” (Evr. 12: 12,13)
Considerăm că, dacă cineva este în cel mai bun caz pios, dacă a absolvit un colegiu, sau un seminar şi a ieşit din timpul de pregătire cu o doctrină suficient de sănătoasă, el este pregătit ca să ne punem mâinile peste el şi să-L ordinăm în lucrarea de predicare a Evangheliei. Dar Isus Christos a spus: “Nu.” Mai există o altă pregătire atât de esenţială, încât omul nu trebuie să intre în această lucrare până când nu are parte de ea. “Rămâneţi [literal, “staţi jos”]…până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”(luca 24:49).
R.A. Torrey, Prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt.
Duminică 14 Martie 2010, Ruben Cicai a fost ordinat în slujba de pastor al Bisericii Creştine Baptiste “Adevăr şi Lumină” din Bacău. Am fost 2 ani colegi la ITBB şi cu ajutorul Domnului vom fi pentru mai mult timp colegi de lucrare. Până în prezent Domnul a lucrat peste asteptările noastre. Suntem convinşi că vom fi martorii unei treziri spirituale în zonă. Credem că în slăbiciunea noastră, în lipsuri, în problemele şi nevoile de tot felul pe care le întâmpinăm şi care vor mai fi, Dumnezeu este şi va fi glorificat. Tot ce ne înteresează este slava Lui! Tot ce sperăm este însoţirea Sa! Tot ce dorim este binecuvântarea Sa! Rugaţi-vă pentru Ruben, rugaţi-vă pentru noi! Oricând ne vom ridica în Numele Său dorim să vorbim cuvintele Sale, vrem să fim însoţiţi de Duhul Său cel Sfânt şi de puterea Sa. Am pus tinereţea noastră în slujba Lui şi suntem convinşi că Dumnezeu va binecuvânta îndrăzneala noastră.
Dacă doriţi să ne vizitaţi, sunteţi bineveniţi cu toată dragostea. Dacă treceţi prin Bacău încurajaţi-ne cu prezenţa dvs. Dacă doriţi să ne susţineţi într-un fel ne-am bucura şi-L vom slăvi pe Cel de la care primim toate lucrurile. Vă mulţumim anticipat.
” – Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste din Bacău -
Pe baza Mărturisirii de Credinţă şi a articolului 22(2); sect. a 4-a din Statutul de organizare şi funcţionare a Culului Creştin Baptist din România, noi, Comisia de ordinare, luând act de hotărârea Adunării Generale a Bisericii Creştine Baptiste „Adevăr şi Lumină” din Bacău, am procedat la examinarea din punct de vedere doctrinar şi moral a fratelui Cicai Ruben.
Constatând îndeplinite condiţiile cerute de Sfânta Scriptură, Mărturisirea de Credinţă şi Statut, fiind călăuziţi de Duhul Sfânt, am ordinat azi 14.03.2010 pe fratele Cicai Ruben în slujba de pastor în Uniunea Baptistă din România. Această ordinare a avut loc în cadrul Bisericii Creştine Baptiste „Sf. Treime” din Oneşti
Preşedintele comisiei, pastor Chivoiu Ionel (Oneşti). Membrii comisiei: pastor Ţifrea Marin (Piatra-Neamţ), pastor Bârzu Adrian (Comăneşti), pastor Lacatoş Daniel (Bacău).”
Cât de legaţi pot fi unii de blog, blogging, blogăreală..?!
Imaginea alăturată este destul de sugestivă. Ultima dorinţă lăsată cu limbă de moarte…
Promite-mi fiule…
Că vei avea grija de blogurile tăticului…
Toate cele 13…
Un cântec de care nu mă mai satur…
Aseară am avut un timp frumos cu nişte prieteni. Am cântat, ne-am rugat, am discutat…
M-am dus apoi la culcare şi L-am rugat să-mi dea un somn liniştit, să-mi păzească gândurile în timpul nopţii şi să-mi dea un vis frumos. M-a ascultat. Îmi aduc aminte cuvintele pe care le-am auzit de dimineata înainte să mă trezesc, vocea Lui spunându-mi: “Îmi eşti drag…”
Ştiu că a fost El. Am început să zâmbesc larg şi inima mi s-a umplut de bucurie. That made my day!
L-am avut astăzi invitat pe Mihai Huşanu (fost preşedinte al cultului baptist) pentru câteva ore la cursul de “Slujiri speciale”. Care-i treaba cu acest curs? Ei bine, săptămânal pentru 3 ore, vin păstori din ţară spre zidirea noastră, alteori avem parte de oameni care ne pot îmbogăţi cunoştinţele într-un fel sau altul.. Întotdeauna, prieteni ai fratelui Talpoş.
Om bătrân, 80 de ani, însă destul de zelos, simpatic şi oarecum şugubăţ. Mai are el rânduiri baptiste de odinioară la care ţine tare mult, însă dincolo de asta, l-am perceput ca pe un bunic care împarte pilde din cufărul vieţii sale într-o manieră smerită, plină de dragoste şi cu un zâmbet larg.
Am petrecut o după-amiază în compania lor. Oameni la casa lor, cu familie, copii, un loc de muncă cinstit.
Puşcăria nu le-a schimbat comportamentul. Nici n-ar fi putut. Din închisorile din România cineva nu iese mai bun. Dimpotrivă.
Leonard a devenit mai „tehnic” între gratii. Totuşi, din proxenet, hoţ, tâlhar el este astăzi un om nou, schimbat, transformat. A insistat să merg să iau masa cu el după serviciul de dimineaţă la Ploieşti. L-am ascultat cu interes povestindu-mi despre zilele de odinioară. Nu mă satur să ascult astfel de oameni.
M-a prezentat şi lui Iustin. 13 ani de închisoare, pe bucăţi. În Germania, Grecia… le cunoastea pe majoritatea, îi cunoştea pe toţi. Era şef în închisoare. Nimeni nu comenta. De obicei, indivizii de teapa aceasta se cunosc bine şi se întâlnesc destul de des… în curte, între ziduri. Puţini vor muri de bătrâneţe, asta dacă au şansa de lua o condamnare mare.
Ambii au simţit bocancii jandarmilor în coastele lor, au fost tăiaţi, bătuţi până la epuizare,…insă ambii, la un moment dat s-au întâlnit cu Christos.
Iustin a devenit poet. Cine ar fi crezut … ? Leonard e o minune pentru fraţii săi. Oameni transformaţi, deosebiţi, fericiţi.
Iata o poezie de-a lui Iustin. I-am citit mai multe. Avea Read the rest of this entry »
Îl cunosc pe fratele Titi de câțiva ani. Are ceva rude prin Onești și de multe ori l-am auzit cântând, mărturisind despre Domnul său în Biserică. În București îl văd de multe ori slujind în biserica baptistă “Betania” din str. Popa Rusu. Mai mult, este prieten bun cu socrul meu… deci, am toate motivele să “mă pun bine cu el”…:)
Am deosebita placere să vi-l prezint. Titi Moga, înainte spre lumină.
Comentarii recente.