You are currently browsing the monthly archive for aprilie 2010.
Christian Newswire menționează faptul că biserici din lumea întreagă vor participa la „Ziua evanghelizării pe Internet” de duminica asta.
Premergător acestui eveniment, o biserică baptistă anunță ceea ce se numește primul model de biserică „îmbinată”, blended-model. City Church, anunță lansarea oficială de biserici pe 10 Octombrie în 100 de orașe din Carolina de Sud, Carolina de Nord și Virginia.
„Sunt multe slujiri frumoase și comunități creștine online” a spus pastorul senior al Bisericii City Church, Jamie Osborne, „însă nu știu dacă vreo biserică a încercat vreodată să lanseze, să inaugureze în 100 de orașe simultan.” Osborne spune că acest lucru reprezintă un efort de a conecta cultura cu biserica.
Ultimii 15 ani au schimbat lumea noastră pentru totdeauna, a specificat Tony Whitteker, coordonatorul evenimentului „Ziua evanghelizării pe Internet”.
“Acum cinci sute de ani, lideri precum John Wesley au condus o revoluție conducând biserica în afara zidurilor sale, acolo unde sunt oamenii. Noi facem același lucru. Se întâmplă însă că internetul este locul unde sunt oamenii,” declara Osborne.
Media digitala a transformat felul în care comunicăm, ne comportăm și chiar gândim. Dacă Facebook ar fi o țară, ar avea a patra populație ca număr de locuitori din lume.
Adrian Rogers wrote, “Nothing can separate you from the love of God, which is in Christ Jesus your Lord. For I am persuaded, that neither death, nor life, nor angels, nor principalities, nor powers, nor things present, nor things to come, Nor height, nor depth, nor any other creature, shall be able to separate us from the love of God, which is in Christ Jesus our Lord. (Rom. 8:38-39) Neither death nor anything that happens after death, or anything that happens while you’re living can separate you from God’s love. If there were no other verse in the Bible that deals with eternal security, this one covers the base.
“Some people say, ‘Well, if I believed in this doctrine, then I’d get saved and I’d sin all I want to.’ Friend, I sin all I want to. I sin more than I want to. I don’t want to! When you get saved you get your wanter fixed. As a matter of fact, you get a brand new wanter.”
S-a spus bine că omul care ține scara la baza ei este la fel de important ca omul care este sus pe scară. Toți doresc să fie pe poziția omului de sus, însă acesta n-ar putea fi acolo prea mult fără ajutorul pe care îl primește de la omul de jos, care ține scara. Dacă este înțelept, omul din vârful scării va recunoaște importanța celui de jos. Dacă nu o recunoaște, se prea poate ca scara să-i fugă de sub picioare și să cadă.
În ziua judecății:
Erai cu siguranţă un învingător…
Apoi însă, m-am poticnit de blogul tău.
În Men in Black I (Barbaţi în negru I), Will Smith („J”) refuză să-l creadă la început pe Tommy Lee Jones („K”) atunci când acesta îi spune că pământul este gazda a mii de creaturi de pe alte planete.
„În urmă cu o mie cinci sute de ani toată lumea credea faptul că pământul este în centrul universului, în urmă cu 500 de ani toată lumea credea faptul că pământul este plat şi acum 15 minute tu credeai că suntem singuri pe planeta asta. Imaginează-ţi ce vei cunoaşte maine!”
Science fiction,… of course. Însă replica lui „K” subliniază un fapt interesant. Avem impresia uneori că le ştim pe toate. Ori dacă nu le ştim pe toate, totuşi, ceea ce ştim este destul de solid şi de nezdruncinat. Privim viaţa detaşat, nimic nu ne mai surprinde. Nu ne lăsăm duşi cu zăhărelul, nimeni nu ne vinde gogoşi. Nu. S-a scris ultima pagină şi nu mai încape nimic. S-a încheiat canonul cu noi.
Pe de altă parte, uneori vrem să cunoaştem toate lucrurile. Recunoaştem că este mult, foarte mult „acolo”, undeva, ceva ce aşteaptă cu nerăbdare să fie cunoscut. Suntem avizi după cunoaştere. Suntem interesaţi de fiecare poziţie, de fiecare perspectivă, idee nouă. „Cine?”, „care?”, unde?”, „de ce?”, „când?” şi „cum?”. Cunoaşterea este putere. Cunoaşterea este libertate. Si dorim să avem parte de ea.
În ambele cazuri nu este vorba decât de… ignoranţă. Da! Ignoranţă! Dacă în primul caz ajunge deja la … prostie cronică, în cel din urmă este doar… artificiu. Ignoranţa descrie cel mai bine condiţia noastră, a tuturora (ignoramus, „a nu cunoaşte”. termen legal pentru a descrie verdictul într-un proces atunci când dovezile acuzării sunt insuficiente). Cu toţii suntem ignoranţi! Nu cunoaştem toate lucrurile. Oricât de uriaşe ar fi eforturile noastre, noi cunoaştem în parte, vedem ca într-o reflecţie din oglindă.
Nu numai cunoaşterea noastră despre lume este incompletă. Cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este incompletă. De pildă, Moise. El a văzut doar partea din spate a lui Dumnezeu. La fel şi noi. Nu-L vedem în întregime. Sunt atât de multe lucruri despre Dumnezeu pe care nu le ştim, lucruri inexplicabile, de neînţeles. Până la urmă, este slava lui Dumnezeu să tăinuiască lucrurile (Prov. 25:2). Avem o perspectivă limitată despre El pentru că aşa doreşte. Însă, această perspectivă este suficientă. Christos ne este îndeajuns.
Dacă cântăreşti bine lucrurile, îţi vei da seama ca nu contează atât de mult ce cunoşti cât contează pe Cine cunoşti. Şi dacă-L cunoşti pe El, El te va cunoaşte pe tine şi, într-o bună zi, vei cunoaşte în mod deplin… toate lucrurile.
Imaginează-ţi ce vei cunoaşte mâine!
Pe lângă institut, de vreun an încoace, „s-au aşezat” câţiva chirigii interesanţi. S-a ridicat parcă peste noapte o magherniţă izolată cu cartoane, cu un fel de folie de plastic pe deasupra şi chiar un coteţ lângă, pentru un maidanez bătrân, ameţit şi tare amărât. Atât de mult şi de repede s-au extins, încât, dacă n-ai fi locuit primprejur, cu siguranţă ai fi crezut c-au fost dintotdeauna prezenţi.
Cum necum, ne-am obişnuit cu ei. Am trecut noi cumva peste gălăgia şi surescitarea cu tămbălău din serile târzii de primăvară-vară, toamnă-iarnă. Uneori înjurăturile mai sunt acoperite noaptea, mai ales în week-end de muzica de la clubul satanist (aşa am impresia) „Stuf”, de vis-a-vis.
Am trecut şi peste grătarele lor urbane. În lipsa lemnului orice lucru care arde e bun. Bidoane, plastic, etc. Fumul şi mirosul… inconfundabile. Dacă a dat careva foc vreodată la un tomberon lângă blocul tău, înţelegi ce vreau să spun.
Nu ştiu însă dacă administraţia a trecut de „furăciunile” de care a avut parte pe aici. De vreo câteva ori s-a furat grosolan. Nu-i incriminez pe chiriaşi. Totuşi, mai ştii… Mare-i ispita să nu te gandeşti la aşa ceva. În fine, cum spuneam…cel mai funny moment (pentru noi, studenţii cel puţin) şi ultimul dacă nu mă inşel, a fost în iarnă, de sărbători, când au fost sustraşi cârnaţii lăsaţi la afumat de către fr. T, administratorul. A fost prădată afumătoarea din spatele institutului. Uite cârnaţii, nu-s cârnaţii…
Dincolo de toate fenomenele cu care ne-am pricopsit de la aceştia, scena de azi m-a lăsat mască. Nu-mi venea să cred. Adică, coatele astea goale, care, vai de coteţul lor, n-au ce mânca (au ce bea totuşi), care trăiesc într-o sărăcie de nedescris… în loc să facă ceva, să se ridice, să-şi câştige pâinea, să muncească, nu ştiu…să facă ceva, orice, iată-i la soare, fără griji în Sion, în mijlocul mizeriei, în miezul zilei, jucând un pokeraş, o şeptică ceva…
Culmea sărăciei: să n-ai ce mânca, să n-ai o ţoală cum trebuie pe tine… da să-ţi ardă de jucat.
Pentru că sunteţi toţi teologi aici…Cine a fost primul avocat creştin?”, ne-a întrebat de dimineaţă la capelă Samuel B. Casey, Executive Vice President & General Counsel al Advocates International – Doing Justice with Compassion (Facând dreptate cu compasiune), o organizaţie internaţională ce sprijină creştinii din lumea întreagă în diferitele probleme legale cu care acestia se confruntă. Beni Lup l-a însoţit şi l-a tradus.
Cicero, mi-a venit în minte şi am dat curs acestui gând cu voce tare. Nu, n-a fost el. Apostolul Pavel a fost primul avocat creştin, a spus Sam. Da… Pavel a fost convertit în momentul în care se deplasa “cu scrisori (documente oficiale) către sinagogile din Damasc…pentru a închide pe cei ce aparţin Căii, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ”(Fapte 9:2). Acesta până una alta, fusese un învăţat în Lege, profesând în cadrul Curţii Supreme de Justiţie a Israelului. Chiar şi Domnul Isus este un avocat, pledând astăzi înaintea lui Dumnezeu, pentru noi, poporul Său.
Ne-a împărtăşit mărturia sa. Felul în care fusese un student de top într-o universitate de top din State, lucrand apoi ca avocat la cea mai bună firmă de avocatură din ţară. Fusese un om tare mandru, întocmai ca si apostolul amintit. Tot Pavel, un baptist japonez i-l prezentase pentru prima oară pe Christos. Ştiţi cât de rar sunt aceştia? am fost întrebaţi.. Doar 10% din 1% din populaţia Japoniei sunt credincioşi baptişti. Pavel a avut o influenţă enormă asupra sa. De asemenea, după ce a terminat facultatea a lucrat la Curtea Supremă de Justiţie a Californiei. Unul din judecătorii de acolo era credincios. I-a spus la un moment dat, Sam, tu eşti un foarte bun cercetător. Îţi lipeşte însă ceva…nu ai un centru de moralitate. Ai nevoie de Christos. Prin Pavel, creştinul japonez şi prin judecătorul său, Sam s-a întors întrun final la Dumnezeu.
Îmi face plăcere să ascult astfel de relatări. Mă gandesc la felul în care Dumnezeu lucrează. Atât de diferit în cazul fiecăruia… Şi, mai mult, îmi aduc aminte de propria mea întoarcere la Christos. Grozav!
A vorbit apoi din Luca 10:25-27
Gânduri: “Un învăţător al legii a întrebat pe Isus. Avocaţii nu răspund la întrebări. Ei doar pun întrebări. Întrebările ne umilesc, răspunsurile ne mândresc”.
“Atât iubeşti de mult pe cât iubeşti persoana pe care o iubeşti cel mai puţin”.
“Fă dreptate cu compasiune. Nu cu simpatie. Ci cu compasiune. Asta înseamnă a suferi împreună cu cel de lângă tine, împreună cu Biserica, împreună cu poporul. Fără compasiune nu poţi fi păstor.”
„Cât de frumoasă este căsnicia între doi creştini, doi care sunt una în casă, una în dorinţă, una în modul de viaţă pe care îl urmează, una în religia pe care o practică… Nimic nu-i desparte în trup sau spirit… Ei se roagă împreună, se închină împreună, postesc împreună; se învaţă reciproc, se încurajează reciproc, se întăresc reciproc. Merg alături în Biserica lui Dumnezeu şi sunt părtaşi ai ospăţului lui Dumnezeu; alături trec prin dificultăţi şi persecuţie, împărtăşind o mângâiere reciprocă. Nu au secrete unul faţă de celalalt; nu evită compania celuilalt; nu aduc niciodată întristare inimii celuilalt…. Văzând asta, Christos se bucură. Unor astfel de oameni El le dăruieşte pacea Sa. Unde sunt doi ca aceştia împreună, este şi El prezent.”
Cuvintele lui Tertulian străbat peste ani revelând o realitate după care tânjesc mulţi dintre cei ce poartă numele lui Christos şi anume descoperirea frumuseţii în cadrul căsniciei creştine. În zilele noastre din nefericire, în cea mai mare parte, Biserica nu mai conştientizează prezenţa Celui ce umblă în mijlocul lampadarelor de aur cu un glas ca al multor ape. Ca urmare, nici viaţa de familie a acestei largi majorităţi nu se mai face auzită ca un ecou al vocii Sale ci este precum un gong de aramă zgomotos sau un chimval zăngănitor.
Totuşi, frumuseţea de care vorbeşte acest părinte al bisericii, frumuseţea căsniciei descrisă de Scripturi este conturată odată cu înţelegerea scopurilor pentru care aceasta a fost creată. Ceea ce conferă frumuseţe căsniciei este tovărăşia, camaraderia. „Nu este bine ca omul să fie singur!” Suntem creaţi să trăim în relaţii iar căsnicia este cel mai intim nivel al relaţiilor umane. Apoi, aceasta este pilonul de bază al societăţii. Lumea ar fi un dezastru dacă familia s-ar strica complet şi ar înceta să mai existe. De asemenea, căsnicia este pentru reproducere. „Duceţi-vă şi umpleţi pământul!”, a spus Dumnezeu cuplului primordial. Aceasta nu înseamnă că familia este doar o „clinică maternă”. Nu. Mariajul şi sexul în cadrul acestuia este şi pentru plăcerea noastră. Căsnicia este un lucru bun şi plăcut atunci când lucrurile se aşează cum trebuie. Ea este de asemenea o Read the rest of this entry »
Milioane au oameni au înţesat duminică bisericile din Polonia, ţară predominant catolică, pentru rugăciune în urma accidentului aviatic de sâmbătă ce a luat viaţa preşedintelui polonez Lech Kaczynski, a soţiei sale şi a altor oficiali polonezi, potrivit Christian Post.
Vladimir Putin a afirmat sâmbătă faptul că naţiunea sa este îndurerată şi se roagă alături de această ţară. Kaczynski se îndrepta înspre Smolensk pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde trupele sovietice au ucis mii de polonezi.
Aceasta nu este numai o tragedie poloneză, o tragedie pentru naţiunea poloneză, ci este şi tragedia noastră, “ a spus Putin. “Simţim o mare durere împreună cu voi şi trecem prin aceasta la fel ca şi voi…Ne rugăm împreună cu voi.”
De asemenea, în avion se afla şi capelanul militar, episcopul Tadeusz Plozki, arhiepiscopul ortodox Miron Chodakowski şi pastorul militar evanghelic Adam Pilsch.
Tragedia o resimţim şi noi, românii. Suntem alături de poporul polonez în durerea sa. Rugaţi-vă pentru vindecarea spirituală a acestei naţiuni.
“Dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara.” 2 Cronici 7:14
Luni, 12 Aprilie 2010, este zi de doliu naţional în Polonia şi în Uniunea Europeană.
All the water in the world
However hard it tried,
Could never, never sink a ship
Unless it got inside.
All the hardships of this world,
Might wear you pretty thin,
But they won’t hurt you, one least bit
Unless you let them in.
Mii de persoane au plecat ieri de la casele lor susţinând eforturile TOMS de a aduce papuci copiilor care nu au nici măcar o pereche, relatează The Christian Post. Mai mult de 10.000 de indivizi s-au alăturat iniţiativei TOMS, „O zi fără papuci”, ce include mai mult de 1.300 de evenimente, printre care mersul în picioarele goale pe străzi publice şi campusuri universitare. „Hrana, adăpostul ŞI papucii uşurează viaţa,” ar fi o declaraţie TOMS. „Imaginează-ţi o viaţă fără papuci; conştient mereu de pământul din faţa ta, având parte în mod constant de tăieturi şi zgârieturi ce tind să se infecteze cu fiecare pas, suportând de asemenea nu numai pământul, dar şi căldura şi frigul.” „Majoritatea nu realizăm faptul că o mulţime de oameni din lume nu au papuci,” spune Jamieson Cox, cel care a organizat marşul de după-amiază de la Universitatea Penn State. „Scopul nostru este ca oamenii să ne vadă şi să înceapă să meargă împreună cu noi.”
Compania din Venice, California a fost fondată în 2006 pe premisa: pentru fiecare pereche de papuci cumpărată, TOMS va dărui o pereche de papuci noi unui copil care are nevoie. De la înfiinţare, compania a dăruit mai mult de 600,000 de papuci copiilor din întreaga lume. De asemenea, s-a angajat să distribuie 100,000 de perechi de papuci copiilor din Haiti, unde un milion de copii au rămas fără adăpost după cutremurul din Ianuarie.
I came to believe this much: good words are worth the work. Well-written words can change a life. Why is this? Words go where we never go—Africa. Australia. Indonesia. My daughter was in Bangalor, India, last summer and saw my books in the display window of a shop.
Written words go to places you’ll never go. …and descend to depths you’ll never know.
Readers invite the author to a private moment. They clear the calendar, find the corner, flip on the lamp, turn off the television, pour the tea, pull on the wrap, silence the dog, shoo the kids. They set the table, pull out the chair and invite you, “Come, talk to me for a moment.” The invitation of a lifetime.
Accept it. We need your writing. This generation needs the best books you can write and the clearest thinking you can render. Pick up the pens left by Paul, John, and Luke. They show us how to write.[...]
In an effort to write well, let’s not forget the good news. In an effort to be creative, let’s also be clear.[...]
Good writers do this. They tap the delete button and distill the writing. They bare-bone and bareknuckle it. They cut the fat and keep the fact. Concise (but not cute.) Clear (but not shallow). Enough (but not too much).
Make every word earn its place on the page. Not just once or twice, but many times. Sentences can be like just-caught fish, spunky today and stinky tomorrow. Re-read until you’ve thrown out all the stinkers. Rewrite until you have either a masterpiece or an angry publisher. Revise as long as you can. “God’s words are pure words, pure silver words refined seven times in the fires of his word-kiln” (Psalms 12:6 MSG).[...]
A framed quote greets me each time I sit at my desk. “You wanna write? Put your butt in that chair and sit there a long, long time.” Writing is not glamorous work. But it is a noble work. [...]
Când vine vorba de predicarea şi învăţarea Scripturii de multe ori nu suntem la înălţime. Cine n-a citat referinţe greşite sau(mai rău) a citit pasajul greşit din Scriptură? Cine, sub presiunea momentului, accidental, nu i-a dat credit lui Pavel pentru cuvintele lui Petru? Cu toţii facem greşeli, însă dincolo de greşelile pe care predicatorii le pot face (şi le fac), iată care sunt cele mai importante 10 lucruri pe care ar trebui cu orice preţ să le evităm
1. Să nu pui cuvinte în gura lui Dumnezeu.
2. Să pregăteşti şi să predici fiecare mesaj de parcă ar fi ultimul.
3. Să nu prezinţi Cuvântul lui Dumnezeu întro manieră plictisitoare şi neconvingătoare.
4. Să îndrepţi întotdeauna atenţia înspre Christos în mesajul tău.
5. Să edifici ascultătorii în credinţă şi ascultare.
6. Să nu fii un tip de persoană şi un alt tip de predicator.
7. Să nu deschizi un comentariu până când nu ai citit pasajul de 100 de ori.
8. Cinsteşte-ţi contextul mai presus de orice, în aşa fel încât să fie bine de tine în mesajul tău.
9. Să faci din scopul textului, scopul mesajului.
10. Să predici şi să înveţi doctrinar mai presus de orice.
Un studiu interesant pe principiul “regulii de aur” a fost condus de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalţi.”
Fiecare persoană implicată în studiu a fost rugată să enumere zece indivizi foarte bine cunoscuţi de aceştia şi să-i definească cu „eticheta” de fericit sau nefericit. Ei trebuiau să treacă prin listă iarăşi şi să mai adauge o „etichetă”, altruist sau egoist, folosind următoarea definiţie pentru egoism: O tendinţă constantă în dedicarea timpului şi a resurselor cuiva pentru propriile interese şi propria bunăstare- o neplăcere în a dedica propria persoană pentru interesul celorlalţi.
În clasificarea rezultatelor, Rimland a descoperit că toţi oamenii definiţi ca fiind fericiţi au fost de asemenea descrişi ca fiind şi altruişti. El a scris că cei „ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări…sunt cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi. În concluzie Rimland a afirmat:”Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, ‘The Altrruism Paradox,’ Psychological Reports , 51 (1982) : 521, 522.)
Binenţeles, niciodată nu vom putea face acest lucru. Stiaţi asta nu-i aşa?! Nu avem cum să facem acest lucru pentru că noi, în esenţă, in natura noastră, suntem foarte egoişti. Poate de asta nu întâlnim prea mulţi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat.
Un exemplu tipic: Căsnicia! Chiar vorbeam cu Laura ieri… Viaţa de cuplu descoperă toate păcatele astea…egoismul, mândria etc., fiind un cadru propice pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi sfinţenia Sa, caracterul Său. Despre asta vorbeste şi Gary Thomas în cartea sa, Căsătorie sfântă.
Dar dacă scopul primar al lui Dumnezeu pentru căsatoria ta nu este acela de a te face fericit… ci sfânt? Şi dacă relaţia maritală nu gravitează atât de mult în jurul tău şi a partenerului tău, cât în jurul lui Dumnezeu?
C.S. Lewis are aceeasi abordare. Fericirea nu începe cu ceea ce pot face eu, cu efortul meu, cu sacrificiul meu, oricât de bine intenţionat ar fi. Şi nici cu ceea ce face aproapele meu pentru mine, în folosul meu. Fericirea gravitează în jurul lui Dumnezeu. „Nu pot împlini ce spun”, afirma Lewis, „decât atunci când îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi: şi nu pot învăţa să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi decât după ce am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu; şi nu pot învăţa să-L iubesc pe Dumnezeu decât dacă învăţ să ascult de El.”
Everything starts with God!
În The Christian Century, ediţia din 23 August, 2006, John Ortberg vorbeşte despre fariseism, în special de felul în care se ascunde în fiecare dintre noi, câte un pui de fariseu. James Dunn afirmă în sensul acesta faptul că „în primele secole o atenţie disproporţionată a rabinilor era împărţită în trei zone ale legii: regulile alimentare, ţinerea sabatului şi circumcizia.” Cu toate acestea rabinii nu pretindeau că acestea sunt aspectele centrale ale legii lui Dumnezeu. Ei cunoşteau faptul că esenţa legii era shema – iubirea lui Dumnezeu cu toata inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea. Atunci, de unde focalizarea aceasta neobosită asupra legilor alimentare, circumciziei şi asupra ţinerii sabatului?
„Răspunsul,” spune Dunn „implică nişte “indicatori de identitate” sau “limite”. Toate grupurile din istoria omenirii au tendinţa de a fi exclusiviste; ele doresc să cunoască cine este înăuntru şi cine este afară. Aşa că adoptă “indicatori de identitate” – practici vizibile în privinţa îmbrăcămintei, a vocabularului sau a comportamentului, servind astfel în distingerea a cine este în grup şi cine este în afara lui.
De pildă, în zilele noastre cocalarul (că-i la modă) este un exemplu sugestiv. Sunt “limite” şi “indicatori” ce conturează identitatea cocalarului. Acesta nu v-a recunoaşte vreodată că-i cocalar. N-are de ce. El nu ştie asta. Ceilalti ştiu. Şi de obicei este uşor de distins. “Vai de steaua lui”, mai spălat însă şi cu multe pretenţii, cocalarul este îmbracat ostentativ şi sclipitor, cu pantofi cu ciocuri ascuţite, lănţişor de aur sau imitaţie, brăţări, inele, toate cât mai la vedere. Epilat, cu ochelari de mărimea celor de sudură. Uneori poartă trening şi adidaşi de dincolo, o geacă sport ori ceva care să aibă eticheta „Dolce&Gabbana”, „Gucci”, „Louis Vuitton”, cumpărate sau luate la schimb de la un tovaraş, pretenar, băiat de băiat. Conduce o maşină scumpă, de obicei numai seara cu 10-15 km la oră, numai prin centru, cu muzică stilată (manele, manele mixate…etc.), nereuşind de cele mai multe ori să-şi plătească propria benzină (de aici şi cheta pentru ea).
Dincolo de acest exemplu ostentativ am întâlnit şi prin mediile creştine şi pseudo-creştine diferite exemple, grupuri cu “limite” bine conturate. Nu le mai menţionez deşi am fost ispitit s-o fac. Aproape fiecare grup mai “special” se îmbracă cumva, adoptă un anumit trend, anumite obiceiuri culinare si tradiţii felurite.
Privind în felul acesta, codurile si regulile ciudate din primele secole ne apar parcă mult mai desluşit. Isus nu-i acuză pe farisei de o formă timpurie de pelagianism sau de Read the rest of this entry »
Îmi place să beau dimineaţa o cafea bună cu lapte şi puţină miere de albine. Dacă mai am şi o bucăţică de ciocolată pe lângă este grozav. Nu o beau ca tălălăul, ci îmi place s-o sorb, s-o savurez. Chiar câteva ore degust dintr-o ceaşcă puţin mai măricică în timp ce citesc ori, în cazul de faţă, scriu pe blog.
În urmă cu un an am primit de la mama mea câteva pachete cu cafea LavAzza Dek, (decofeinizată). Le-am împărţit pe la rude, prin prieteni. De curiozitate am început şi eu un pachet. După un an mai am încă trei sferturi din el.
Nu-mi place „cafeaua” asta. De fapt, nici n-aş putea spune că-i cafea. Este doar un substitut. Nu te trezeşte, nu te înviorează, nu te pune pe picioare. Arată precum cafeaua, miroase precum cafeaua, are gustul cafelei, dă în clocot (în ibric..; da’ cine mai foloseşte ibricul…?!) precum cafeaua, însă nu produce în tine ceea ce produce cafeaua adevarată. Este uşor de confundat şi dacă le-ai pune una lângă alta…nu ţi-ai da seama who’s who!? Ia o înghiţitură însă şi te vei convinge. Cu siguranţă!
La fel, avem parte de o formă de creştinism decofeinizat în cultura noastră, să nu crezi nu alta… Intrăm în şabloanele a ceea ce ar trebui să fie creştinismul adevărat, însă nu mergem prea departe. Ne mulţumim cu o formă de evlavie. Să nu cumva să ne pună careva eticheta de fanatic religios. Nu domne’, nu! „Eu, păi Eu… sunt un creştin echilibrat! Da, aşa…echilibrat! Ăia…, săraci cu duhul! Da! Fenomene de suprafaţă, erupţii temporare pe epiderma creştinismului modern, sau mă rog…postmodern, cum îi zice. Whatever…”
Decofeinizăm creştinismul ăsta până rămânem la un substitut…care, de altfel, chiar nu ne deranjează prea mult. Tot cafea e… doar n-o fi ceai! Nu, e chiar fain! La căldurică la bisericuţă în fiecare duminică, banu-i ban la colectă ca Domnu’ îţi dă înzecit, cravata pusă – nod dublu, Biblia la subţioară pe telefon, Ipod şi playerele MP3/4, în surdină fraţii Groza la subwoofer-ul de 500W din Tico… că doar o dată pe săptămână îi duminică… si doar…e ziua Domnului!
Lucruri bune. Foarte bune. Da, parcă lipseşte ceva… Ce-o fi lipsind…? Parcă totuşi este ceva prea decofeinizat…
Apropo, unde mai pui că aceasta formă decofeinizată s-ar putea să fie nocivă pentru „inima”.
„Nimic nu creşte sub un arbore banian”. Acest proverb indian vorbeşte despre un anume fel de păstorire, de conducere. Arborele banian sau smochinul pagodelor, cum se mai numeşte, este un copac tare interesant. Dezvoltă tulpini secundare, ramuri puternice şi imense, acestea putând acoperi o suprafaţă de mai multe hectare, lăsând impresia unei adevărate păduri. În cazul în care tulpina-mamă este distrusă, sutele de rădăcini exterioare compensează pierderea, oferind copacului hrana de care are nevoie şi continuând să susţină coroana. Sub coroana sa se pot adăposti sute de persoane, nu de puţine ori fiind întâlnite situaţii în care un sat întreg fusese construit la umbra ciudatului arbore. Însă nimic nu creşte sub frunzişul său, iar când acesta moare pământul din jurul său devine arid şi neproductiv.
Bananierul pe de altă parte, este opusul acestui arbore. La 6 luni după ce înmugureşte, vlăstari mici apar în jurul său. La 12 luni un al doilea rând de vlăstari apare în jurul primului rând. La 18 luni, trunchiul principal aduce roadă, banane. Ciclul continuă, noi muguri apar la fiecare şase luni, cresc, dau naştere la noi vlăstari, au roadă şi apoi mor.
Unii păstori sunt precum arborele banian. Au o influenţă mare şi slujirea lor este productivă şi eficientă. Însă ei nu pregătesc alţi lideri, alţi “păstori”. Acesta este păcatul lor. Şi când aceştia “dispar”, se risipeste şi slujirea lor de-o viaţă…
Formarea de noi lideri, de slujitori, de „păstori” reprezintă coloana vertebrală a unei biserici vii, dinamice, în creştere. Când unui grup îi lipsesc liderii de calitate, curând acel grup se va stinge. Lideri noi trebuie să fie echipaţi în mod continuu pentru a prelua responsabilităţile slujirii.
Mai mult,…Biserica trebuie să fie o pepinieră de „păstori”. Chiar toţi să fie aşa. Eu îmi doresc ca Read the rest of this entry »
DRUM. ÎNTUNERIC. STELE. UMBRE. PATRU. SANDALE. Haine. Linişte. Suspans. Crâng. Copaci.
Singur. Întrebări. Angoasă. ”Tată!”
Sudoare. Dumnezeu. Om. Dumnezeul-Om. Culcat la pământ. Sânge. ”NU!” “Da.” Îngeri. Mângâiere.
Paşi. Făclii. Voci. Romani. Surpriză. Săbii. Sărut. Confuzie. Trădare. Teamă. Fugă! Legat. Încheieturi. Marş.
Curte. Preoţi. Lămpi. Sanhedrin. Caiafa. Insinuare. Mătase. Aroganţă. Barbă. Marcare. Desculţ. Frânghie. Calm. Împinge. Loveşte. Anna. Indignat. Mesia? Proces. Nazarinean. Confient. Întrebare. Răspuns. Pumn!
Petru. ”Eu?” Cocoş. De trei ori. Vină.
Proceduri. Curte. Respingere. Judecată. Obosit. Palid. Mărturie. Mincinoşi. Inconsecvenţă. Tăcere. Privire aţintită. ”Defăimător!” Furie. Aşteptare. Învineţit. Murdar. Obosit. Gardă. Scuipat. Legat la ochi. Batjocură. Lovituri. Foc. Amurg.
Răsărit. Auriu. Ierusalim. Templu. Paşte. Miei. Mielul. Închinători. Preoţi. Mesia. Ascultare. Fraudă. Prizonier. Aşteptare. Stat. Deplasare. Strategie. ”Pilat!” Capcană. Murmur. Ieşire.
Agitaţie. Paradă. Mulţime. Hulă. Romani. Pilat. Toga. Enervat. Nervos. Ofiţeri. Tunici. Suliţe. Tăcere. ”Vină?” Blasfemie. “Indiferenţă. Ignoranţă. (Soţie. Vis.) Grijă. Interviu. Buze. Durere. Determinat. ”Rege?” „Cer” “Adevăr”. “Adevăr?” Sarcasm. (Frică.) “Nevinovat!” Ţipăt. Voci. ”Galileanul!” „Galileea?” “Irod!”
9:00 A.M. Marşuri. Palat. Irod. Vulpe. Intrigant. Burtos. Coroană. Cap. Sceptru. Sală. Eleganţa.Tăcere. Manipulat. Inutil. Contrariat.
Insultat. Batjocură. ”Rege?” Robe. Teatral. Cinic. Odios.”Pilat!”
Marş. Vacarm. Prizonier. Discret. Pilat. ”Nevinovat!” Balamuc. ”Baraba” Revoltă! Disperare. Christos. Gol. Inele. Perete. Înapoi. Bici. Lovitură. Bici. Plâns. Os. Suspin. Carne. Tăcere. Lovitură! Tăcere. Lovitură! Tăcere. Lovitură! Spini. Jignire. Orbire. Râs. Răutate. Sceptru. Palmă. Guvernator. Înebunit de durere.(Aproape.)
Ochi. Isus. Decizie. Putere. Libertate? Ameninţări. Arătare. Urlet. Slab. Bazin. Apă. Dominat. Compromis. Sânge. Vină.
Soldaţi. Hoţi. Traversare. Umăr. Greu. Grindă. Greu. Soare. Clătinare. Înclinare. Case. Magazine. Feţe. Bocitoare. Murmur. Pelerini. Femei. Cădere. Pietruit. Epuizare. Respiraţie tăiată. Simon. Patetic. Golgota.
Craniu. Calvar. Cruci. Execuţie. Moarte. Amiază. Lacrimi. Observatori. Vaiete. Vin. Nud. Învineţit. Umflat. Traversare. Înregistrare. Sol. Cuie. Cuie. Izbitură. Izbitură. Străpuns. Contorsionat. Sete. Groaznic. Har. Zvârcolire. Înălţat. Montat. Atârnat. Suspendat. Spasm. Greutate.
Sarcasm. Burete. Lacrimi. Batjocură. Iertare. Zaruri. Jocuri de noroc. Întuneric.
Absurditate.
Moarte. Viaţă.
Durere. Pace.
Condamnare. Promisiune.
Nicăieri. Undeva.
El. Noi.
“Tată” Hoţi. Paradis. Plângere. Plâns. Uimit. ”Mama” Compasiune. Întuneric.”Dumnezeul Meu!” Frică. Ţap ispăşitor. Pustie. Oţet. ”Tată” Tăcere. Oftat. Moarte. Eliberare.
Cutremur. Cimitir. Morminte. Trupuri. Mister. Cortină. Suliţă. Sânge. Apă. Aromă. Pânză. Mormânt. Frică. Aşteptare. Disperare. Piatră. Maria. Alergare. Poate? Petru. Ioan. Credinţă. Iluminare. Adevăr. Omenire. Este Viu. Este Viu. Este Viu!
Această scenă este foarte simplă; O vei recunoaşte foarte repede. Un crâng de măslini strâmbi. Pământul presărat cu stânci mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecată, întunecată …
Vezi acea figură solitară?… Prabuşit la pământ. Cu faţa murdară de noroi şi lacrimi. Pumnii sfărâmând pământul tare…
Acesta este Isus… Dumnezeu nu a fost vreodată mai uman decât la această oră. Dumnezeu nu este nicicând mai aproape de noi decât atunci când suntem în durere.
…
Dumnezeu este pe o cruce. Creatorul universului este executat.
Scuipatul şi sângele s-au înghegat pe obrajii Săi şi buzele Sale sunt crăpate şi umflate.
Spinii îi sfăşie scalpul. Plămânii lui strigă cu durere. Picioarele lui înţepenesc de crampe…
Şi nu este nimeni ca să-l salveze, pentru că se sacrifică pe Sine
Nu sunt şase ore normale… nu este o zi de Vineri normală.
…
Binenţeles că cerul este întunecat; oamenii ucid Lumina Lumii …
Cerul plânge. Şi un miel behăie. Ţii minte vremea ţipătului? „Cam la ora trei Isus a strigat.” Ora trei după-amiaza, ora sacrificiului la templu. La mai puţin de o milă în est, un preot îmbrăcat frumos conduce un miel la sacrificiu, nefiind conştient că munca sa este inutilă. Cerul nu se uită la mielul omului ci la „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).
…
„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23:34
Cum a putut Isus, cu un trup distrus de durere, cu ochii plini de propriul sânge şi plămânii doritori de aer, să vorbească în folosul unor hoţi fără inimă, este dincolo de înţelegerea mea. Niciodată, niciodată n-am văzut o asemenea dragoste. Dacă vreo persoană a meritat o şansă pentru răzbunare, Isus a fost acela. Însă n-a profitat de ea. În loc s-o facă, a murit pentru ei. Cum a putut s-o facă? Nu ştiu. Dar ştiu că dintr-o dată rănile mele păreau fără durere. Răutăţile şi supărările mele sunt dintr-o dată copilăreşti.
….
Într-un final cineva îl apăra pe Isus. Petru a fugit. Ucenicii s-au ascuns. Evreii au acuzat. Pilat s-a spălat pe mâini. Mulţi ar fi putut vorbi în numele lui Isus, însă nimeni n-a făcut-o. Până acum.
Cuvinte bune de pe buzele unui hoţ. El îşi rosteşte cererea. „Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta” (Luca 23:42).
Mântuitorul îşi întoarce capul greoi înspre fiul risipitor şi îi promite, „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23: 43).
…
Isus Şi-a planificat propriul sacrificiu.
În mod intenţionat El a plantat copacul din care avea să fie cioplită crucea Sa.
De bună voie a plasat minereul de fier în inima pământului din care cuiele aveau să fie confecţionate…
Christos a fost Cel care a pus în funcţiune maşinăria politică care avea să-l trimită pe Pilat la Ierusalim…
Nu a trebuit s-o facă – însă a făcut-o.
…
Noi suntem vinovaţi şi El este inocent.
Noi suntem murdari şi El este pur.
Noi suntem greşiţi şi El este drept.
El nu este pe crucea aceea pentru păcatele Sale. El este acolo pentru ale noastre.
….
Când toţi ceilalţi te resping, Christos te acceptă. Când toţi ceilalţi te părăsesc, Christos te găseşte. Când nimeni nu te vrea, Christos te pretinde. Când nimeni nu o să-ţi dea timpul zilei, Isus o să-ţi dea cuvintele eternităţii…
sursa: Max Lucado Romania.
Un „predicator de stradă” american a fost amendat cu 1,000 £ pentru că ar fi afirmat că homosexualii „merită mânia lui Dumnezeu”, notează Christian Today. Shawn Holes, 47 ani, predica în centrul orasului Glasgow pe 18 Martie când un cuplu gay l-a întrebat ceva despre homosexualitate. Ca urmare a fost pus sub acuzaţia de „perturbare a liniştii publice” şi amendat. Holmes a pledat vinovat pentru această acuzaţie pentru că dorea să se întoarcă în Statele Unite, unde tatăl său fusese spitalizat. Potrivit Christian Today, cazul a deranjat până şi avocaţii ce apără drepturile homosexualilor, precum Peter Tatchell, care a numit amenda ca fiind „disproporţionată”.
Avocatul lui Holes, Tony Kelly de la Institutul Creştin l-a sfătuit pe acesta să atace acuzaţia. „Acest caz ridică probleme importante în privinţa legăturii dintre legea penală din Scoţia, libertatea de exprimare şi libertatea religioasă”, a declarat Kelly.
Comentarii recente.