Am fost zilele trecute în Deda, undeva prin Ardeal, la rude. Tatăl  iubitei mele soții e de prin părţile acelea și ocazional mai luăm o gură proaspătă de aer la poalele Munților Călimani. Nu sunt obișnuit cu liniștea de pe acolo. La București zgomot, acasă… toată vacanța s-a lucrat la reabilitarea școlii de sub geamul meu. Uf…zgomot încă de la primele ore ale dimineții. Așa că 2 zile de verdeață și zmeură la discreție din propria curte …hm, grozav. Ba, întro zi am și pescuit. Nu, nu e vreun lac pe acolo. Sunt multe pâraie. Și pe pâraiele astea am încercat să pescuim după metoda mult încercată de socrul meu încă din tinerețea sa: cu mâna pe sub pietre. Și surpriză! Chiar am prins un pește. Era pește însă Laura l-a confundat cu un mormoloc mai mare. Deh… că a fost, că nu a fost…cel puțin pot să spun că am prins totuşi ceva pe pârâu, cu mâna. :)