Un pastor anglican( sau cum să-i zic, că-i păstoriţă… Lisa Vaughn), în speranţa realizării unui exerciţiu strălucit de Comunicare şi Relaţii Publice bisericeşti, a cerut enoriaşilor să aducă la închinare propriile jucării comunicaţionale pentru a fi binecuvântate. Nu că ar avea nevoie de binecuvântare, nu că ar fi posibil aşa ceva, nu că ar fi o reinterpretare a vreunui pasaj mai obscur ci, culmea, pentru a atrage cât mai multe persoane la închinare. Bună strategie, într-un context în care participarea la serviciile bisericii se află în declin la nivel naţional. Nu eliminarea sodomismului din rândul „slujitorilor”, nu rugăciunea rezolvă problema, nu sfinţenia personală, nu o reîntoarcere cu toată inima la Dumnezeu… ci pur şi simplu binecuvântarea telefoanelor mobile. Da…

Mă întreb, oare cu telefonul binecuvântat în buzunar nu-i ispita mai mare să nu mergi la biserică? Că doar… la orice oră, în orice loc, un phone video conference, o predicuţă acolo şi-ai rezolvat problema şi cu mersul la biserică, şi cu părtăşia si, pe deasupra ţi-ai liniştit până şi conştiinţa împovărată de party-ul din seara trecută. Mai mult, eşti în siguranţă, fiindcă după binecuvântare gadget-ul personal nu va mai recunoaşte mp3-uri Lady Gada, Beyonce etc, nici wallpapere Brad Pitt, George Clooney, ori teme întunecoase, ci doar fişiere şi aplicaţii creştine, poezii şi citate din Scripturi.

Poţi apoi să-ţi duci şi pisica şi câinele… chiar şi cuptorul cu microunde la binecuvântat, că se lansă chiar un trend în chestia asta, după ideea înconjoară-te cu cât mai multe animale, lucruri sfinte, binecuvantate…şi vei fi şi tu sfânt şi binecuvântat! Un soi de behaviorism religios ieftin, suferind chiar de obezitate pe la noi.