You are currently browsing the category archive for the 'D'ale mele...' category.
„Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. “(Isaia 42:2,3)
Christos nu a atras atenția asupra Sa. Smerenia și nu forța a fost elementul său caracteristic. „trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge”. Limbajul evreiesc nu descrie lucrurile în concepte abstracte ci în imagini vii. Aceste imagini cu siguranță au fost înțelese de către ascultătorii lui Isaia.
„Trestia frântă” trimite la imaginea unui păstor ce ar fi tăiat o astfel de bucată de lemn pentru a-și face un fluier. Păstorul taie această trestie apoi încet o șlefuiește, ii bate capătul cu o piatră netedă. Continuă să facă acest lucru în timp ce roteste aceasta bucată de trestie. Trebuie să fie foarte atent pentru că dacă ar fi zgâriat-o, dacă ar fi frânt-o cu piatra ar fi fost fără valoare ca instrument. Ar trebui s-o arunce și să ia alta.
Acelasi lucru este valabil și pentru mucul care încă mai arde și pe care nu-l stinge. În zilele lui Isaia lampa era un mic vas cu ulei în care era lăsată o bucată de in pentru a fi aprinsă. După un timp mucul prindea o crustă de carbon. Începea să fumege și să stropeasca, să pâlpâie. Un asemenea muc era fără valoare. Trebuia scos din vas și aruncat.
Pentru Christos lucrurile fără valoare capăta o mare importanta. El niciodată nu va zdrobi trestia frântă si nici nu va stinge mucul care înca mai arde. El încă le poate folosi.
Dispute, ciorovăieli, certuri de partide, sau mă rog D.E.Z.B.A.T.E.R.I., au fost dintotdeauna. Chiar și la case mari, printre apostoli. În măsura în care a existat discernământ, maturitate spirituală și foarte multă înțelepciune, acestea nu numai că s-au aplanat dar s-au dovedit benefice pentru creștinismul contemporan lor și pentru posteritate.
Dezbateri apar și azi, binențeles pe o platformă mult mai modernă și sofisticată(internetul = gaz pe focul dezbinării), accentuându-se subiecte profund lamentabile, de nimic.
Crainicii acestor bagatele nu se sinchisesc de faptul că prin măreața blogosferă evanghelică mai circula și neevanghelici, și că, prin gunoaie s-or sufoca, făcându-se vinovați astfel nu numai de răspândirea unei miresme a exaltării eului personal dar și de transformarea acestei părți a internetului în The Big Garbage Dump of Romanian Blogosphere. Astfel, prin acest garbage in, garbage out, personal și deliberat din partea unora, Read the rest of this entry »
„Tânar ambițios, cu intenții vădite după călăuzire(după cum fierul ascute fierul), dornic de a clădi cu sârg pe-o temelie veche , caut modele vrednice de urmat, urme pe care să pașesc în vale, cărări drepte care duc spre vindecare.”
De-aș pune anunțul în tribuna evanghelică nu m-ar năpădi decât sentimente de dezamagire. Nu pentru că nu s-ar găsi, ci pentru că, dacă sunt, astfel de oameni sunt mult prea ocupați, preocupați, aglomerați. Pur și simplu nu au timp. N-au timp de pilduire, de împleticire în pașii unui novice.
Oameni care stau în spatele altor oameni. Pastori care stau în spatele altor păstori. Întotdeauna a fost și mereu va fi așa. Nu este accidental strigătul meu și al multora dintre cei ca mine.
Ce regret mai mult decât orice din timpul petrecut la seminar?! Învățătură… s-a dat, sfaturi…da, practică…și asta. Mi-a lipsit totuși un timp real petrecut în compania profesorilor mei. Acea dare de socoteală înaintea cuiva, cu voia și nesilit de nimeni, pornită din Read the rest of this entry »
by David R. Stokes
Can anything of real and lasting value come from technology that limits information to a mere 140 characters?
Read the full article here
Într-un post recent cei de la crestinortodox.ro descriu „Rânduiala primirii la credința ortodoxă a luteranilor, calvinilor și baptiștilor”.
Ereticul este măsurat și iscodit „de toate eresurile sale” nefiind grabnic iertat, ci lăsat în păcatul său, „la ușa bisericii, în afara”, pentru ca apoi preotul „luându-și epitrahilul și felonul, vine și, stând la ușa bisericii, îi poruncește să îngenuncheze; apoi îl întreabă așa :
Intrebare : Voiesti sa te lepezi de eresurile luteranilor (sau : ale calvinilor, baptistilor, ori altii), in care ai fost pana acum ?
Raspuns : Voiesc.
Intrebare : Voiesti sa fii si sa traiesti in unire cu credinta ortodoxa ?
Raspuns : Voiesc.Apoi, ridicandu-l, il binecuvanteaza de trei ori, pe frunte, zicand :
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Si punand mana pe capul lui, zice : Domnului sa ne rugam. Si citeste rugaciunea cea dintai de la catehumeni: In numele Tau, Doamne, Dumnezeul adevarului…, apoi si a doua : Cearta-te pe tine diavole, Domnul…”
Și fiindcă acest lucru nu este cu prea mult folos, urmează un întreg turnir de întrebari, pentru eliberarea păcatosului din ițele cele rele ce îl țin strâns legat de baptiști, calvini ori ..în fine potrivnicii lui Dumnezeu și ai adevarului, sectele astea pierzatoare de suflet, ce trebuie neaparat defăimate și afurisite.
Intrebare : Te lepezi de toate Read the rest of this entry »
A început școala. M-am trezit de dimineață cu “10.2.10 probă probă…”, „Vă rog, aliniați-vă în careul special desenat, destinat clasei dvs..”apoi cu un „Deșteaptă-te române” și în final „Oda bucuriei”( Slavă ţie, stea curată/Voie bună pe pământ/ Astăzi te simţim aproape / Sol din Rai cu soare sfânt.) Discursurile anoste, aceleași de la an la an n-au lipsit din siesta de dimineață. Responsabilitate, înțelepciune… (Hmm..din toți profesorii pe care i-am avut până acum, vreo doi, trei au reușit cu adevărat să trezească în mine o poftă pentru mai mult. N-au făcut lucrul acesta prin erudiția lor, ci prin faptul că erau, lucru din ce in ce mai rar, oameni cu adevarat. ) Preotul cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, la fel, a fost prezent. E drept s-a lăsat asteptat vreo jumătate de oră, ca orice om mare la sfat, dar și la stat. De ani de zile popa Ursu, e tot pe aci. Să dăinuiești veșnic împărate!
La fel, reprezentantul poliției…despre pedeaspă, contravenții juvenile. Chiar și cel al partidului, cu toate pretențiile profesorilor de neparticipare a politicienilor la un asemenea eveniment. Copilițe de nici 13 ani în fustițe scurte Read the rest of this entry »
Nu mă așezasem de 5 minute. Nu cred. Însa în 5 minute, Springtime-ul din Gara de Nord(București) poate anunța vizitatorul avid de cunoaștere despre caracterul mahalagiu al marelui oraș. De pildă:
14:26 …o femeie între două vârste cu rucsacu’ în spate își comandă o salată. Doar o salată, pentru că, nu-i așa…de ce să dai banii aiurea, când poți găsi jumătăți, sferturi..pe mese, fără bani și fără plată. Se așează lângă o tânără, pe care o expediază, agasând-o cu tot felul de afirmații…(erau la câteva mese distanță ca să aud concret) A băut astfel o jumătate de bere de pe masa de lângă (ce aparținea tinerei de care vorbeam)… înfulecând nu mai știu ce de pe altele…pentru ca imediat…
14:27..în timp ce o priveam uimit, un drogat(sunt ușor de recunoscut) de vreo 25 ani Read the rest of this entry »
La un prim contact cu această întrebare din partea prietenilor, necăsătoriți firește, și foarte dornici de amănunte picante, am zis, treacă-meargă, mort-copt, eh, cum să fie…foarte tare. Și, pentru că tacrirul a continuat peste măsură, vorba volant, scripta manent, ca s-o spun pe șleau și nu „pe după piersic”, vorba unui profesor de-al meu..”mă bucur de nevasta tinereții mele”. Iar această bucurie, care este a mea, este deplină. A fi căsătorit, cununat(cum i se mai spune) trimite la o atare încununare, încoronare. Dacă e așa, Laura(“laurus”, laur) încoronează viața mea într-un mod sideral, hieratic.
Aprioric, îți dai cu părerea, după calapodul prietenilor mei. Senzorial, reflectezi la ce ar putea fi. Totuși, practic, nimic nu se compară cu faptul în sine de a fi, complementar, una, în Christos.
„Folosește-mă! Folosește-mă în lucrări mărețe! Să se audă despre Tine printre neamuri prin felul în care lucrezi în viața mea! Nu vreau să trăiesc parazitar pe pământ! Nu doresc să coexist deopotrivă cu inerția. Sunt la dispoziția Ta! Cheamă-mă și Te voi asculta!“
Așa-L conjuram, până la epuizare, uneori, pe Dumnezeu. Scrutam la cei trecuți, la perii albi, cu un imbold puternic: Nu doresc să regret privind la urma propriilor pași din vale.
Un mare pericol: Să-ți faci dumnezeu din lucrarea pentru Dumnezeu.
M-am trezit târziu…
„Tată, doresc să Te cunosc. Să te văd doresc… Aspir să te înțeleg, să te știu, să te simt aproape. Să stau la picioarele Tale, să-Ți sorb Cuvintele, să rămân cu ce nu mi se va lua. Asta îmi va fi mai mult decât suficient.”
O mare întrebare: Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Christos n-ar fi acolo?
Așa am întrebat-o pe Laura, citind în ziar „Swingerii din Romania, extrem de discreți.” Vreun sport nautic, bungee jumping, ce e? „Nu știu” îmi spune ea. „Nici eu.”
Citesc ziarul de obicei invers. Probabil de aia n-am văzut marele titlu „Swingingul, schimbul de neveste” STIMULENT: În căutare de senzații tari, unele cupluri aleg să facă schimb de parteneri de așternut. Sexologii susțin că swingingul poate fi plăcut și înviorator pentru partenerii de viață.
Adică?!? Păi, plecati de acasă, la propriu și la figurat, unii cred că această practică, de a schimba partenerii, aduce implinire, atât pe plan sexual, cât și pe plan emoțional. Psudo-sexologii ăștia consideră că această practică nu se încadrează în sfera patologicului, nefiind deviație de comportament. Nu e ceva anormal, „normalitatea începe a <se termina> în momentul în care acești parteneri trec de anumite limite.”
Care ar fi limitele, mă întreb eu? Nu s-a trecut deja de ele? Ce mai este normal sau anormal? Sunt eu confuz sau majoritatea se bălăcește în mlaștina asta?
Nici infidelitate nu e „deoarece nu-ți înșeli partenerii” ci, mărturisește Paul, un swinger de profesie, „practic, eu îi ofer celei de lângă mine posibilitatea de a cunoaște și alte variante”. Atunci ce este infidelitatea? Ce înseamnă să fii sau nu infidel?
Valori răsturnate, sau doar mi se pare mie?
Bolnavi psihic, cum îi numește Vasile Budau nu sunt, fiindcă parerea sa are un CONTRA mare, în mica rubrică PRO & CONTRA din ziarul din ce în ce mai prost Adevărul. Read the rest of this entry »
De obicei cunoști o anumită persoană după mult.. mult timp. Poți însă să întrezărești câte ceva din caracterul acesteia (și e recomandat acest lucru) înainte de a te arunca întro relație din care ai putea avea numai de suferit. Nu puține sunt cazurile în care el sau ea au crezut că ar putea în timp să schimbe partenerul în bine. Nu se întâmplă asta de cele mai multe ori. Dragostea nu e oarbă, ci doar se face că nu vede. Laura Petherbridge parcă ne-ar spune să privim atent înainte de a începe o relație cu cineva. Ea prezintă câteva caracteristici tipice (12) unei persoane abuzive, toxice, tocmai cu scopul acesta al atenționării.
O astfel de persoană este:
- Șarmantă. Aceasta te sufocă cu daruri și complimente. El/ea imediat împinge lucrurile spre o relație exclusivă folosind fraze precum „Nu pot trăi fără tine” sau „mă sinucid dacă mă părăsești.” Indicație clară că ceva nu este în regulă.
- Geloasă. El/ea vede pe ceilalți ca pe o amenințare pentru relație și implacabil, te acuză de flirtare. Ironia este că abuzatorul de obicei e cel ce înșeală.
- Manipulatoare. Abuzul și Read the rest of this entry »
Suntem atrași de lucrurile frumoase. Latura estetică în om este evidentă. Apetitul estetic este bine pronunțat, această dorință după frumos fiind specifică doar în cazul său. Omul recunoaște frumosul, tânjeste după frumos, iubește frumosul. Un câine nu poate contempla, nici aprecia un asfințit de soare. Nu poate și nici nu are capacitatea de a rămâne surprins de frumusețea unui peisaj mirific.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui, însă cele mai multe din creaturile Sale nu conștientizează acest lucru. La fel, mulți oameni nu au ochi să vadă atât slava cât și lucrarea lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, unii nu sunt departe de creația Sa, câinii.
Dumnezeu este frumos. Este atâta frumusețe in El. Nu este genul de frumusețe după care aleargă lumea aceasta dar este cea care poate dărui omului ceea ce îi lipseste. În Scripturi când se vorbește despre Dumnezeu, frecvent se folosește sintagma slava lui Dumnezeu. Aceasta slavă a lui Dumnezeu este totuna cu frumusețea lui Dumnezeu. Arată-mi slava Ta!, a cerut Moise de la Dumnezeu. Domnul a răspuns Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea… (Exod 33 18,19)
Când înțelegem ce înseamnă Read the rest of this entry »
- Cu siguranță nu. Cam urât cuvântul ăsta. Ce fel de întrebare e asta? Nu poți spune așa ceva despre cineva. S-ar putea să jignești. Și cum ai putea să mă întrebi asta. Doar mă știi. Iată, îmi place pepenele galben, Pepsi Twist și cartofii prăjiți. Îmi place să ascult o muzică bună și să văd un film fain din când în când. Mă plimb, alerg, râd, mă bucur de viață. Gândesc, citesc, și-mi place să mai compun uneori. Iubesc, respect, rămân aproape de lucrurile frumoase. Sunt tânăr. Tocmai mi-am serbat aniversarea. Prietenii îmi spun că sunt o ființă foarte spirituală. Se simt bine în compania mea. Îs foarte corect, onest și devreme acasă. Cu siguranță nu sunt un om mort. Adierea vântului, dimineața, întro zi toridă de vară. Freamătul mării seara. Mireasma, parfumul florilor de tei. Soarele la asfințit. Luna și stelele în nopțile de iarnă. Îmbrățișările calde, lacrimile de bucurie, sărutul dulce al revederii, plimbările lungi. Eu,… eu mă bucur de toate acestea.
- Te bucuri de toate acestea, împreună cu Christos?
- Christos?
- Da, Christos. Fără El ești un om mort (spiritual). Insensibil, nimic nu te afectează. Nu vezi, nu auzi, nu simți nimic. Nu ai viața, mișcarea ori ființa. Lumea, lumea spirituală se mișcă în jurul tău, dar tu n-ai ochi s-o vezi. Tu nu ești doar degradat spiritual, pe jumătate mort, un picuț mort, undeva între, nu chiar așa de…”mort de-a binelea”, în stare de neutralitate, inconștiență…ci ești mort, mort spiritual. Mireasma cunoștintei lui Christos nu ți-a umplut inima. Nu găsești frumusețe în El. Ești Read the rest of this entry »
Am fost la un film ieri la Bacău cu iubita mea soție și cu prietenii noștri. Mai bine nu ne duceam. Rar întâlnești film atât de mediatizat, cu încasări atât de fabuloase și totuși …atât de prost. Da, e vorba de Harry Potter și prințul Semipur. Mi-am zis…las că nu bag în seamă hocus-pocus-urile din film și tendințele clare spre vrăjitorie, magie și tot ce ține de spectrul acesta și o să încerc să Read the rest of this entry »
Cum aș putea descrie relația dintre mine și Laura?!?! Well… în noaptea dinaintea nunții nu prea am avut somn. E și normal… 
Și, cum mă gândeam eu…mi-am zis că da, relația dintre noi mereu a fost la acest grad, superlativ absolut. În toate aspectele…
De pildă…
- Cea mai mare încredere. A mea. Atunci când m-am rugat specific pentru viitoarea mea soție. Nu știam cine și cum va fi. Doream însă să fie blondă.
- Cea mai mare revelație. Atunci când am observat-o,tot la o nuntă în urmă cu 5 ani. Binențeles, era mai frumoasă decât mireasa. Numai la ea m-am uitat. Într-un final nu m-am mai mulțumit cu atât și am abordat-o. Și da, era o blondă frumoasă.
- Cea mai bună comunicare. Pe când încă nu era Read the rest of this entry »
Dumnezeu este măreţ. El este suveran. Dacă n-ar fi suveran, nu ne-am putea încrede în El în fiecare aspect al vieţii noastre. Dumnezeu cunoaşte totul, are control asupra fiecărui lucru şi are dreptul absolut de a face totul după buna Sa plăcere. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că Dumnezeu este Dumnezeu. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că El este Cel Prea Înalt, care face totul după voia Sa. Nimeni şi nimic nu poate sta în calea împlinirii planurilor Sale. El ridică împărăţii, le coboară şi dă cursul pe care El îl vrea istoriei.
Suveranitatea lui Dumnezeu este absolută, irezistibilă şi infinită. El are dreptul de a stăpâni propriul univers după buna placere. Are dreptul Olarului asupra lutului său. Poate modela lutul după bunul plac şi îl poate folosi după cum doreşte. Totul merge în direcţia împlinirii scopurilor Sale, mântuirea copiilor Săi, atragerea lor înspre Christos. Cu aceştia Dumnezeu se poartă întocmai ca un Tată.
Când John F. Kennedy era preşedinte revista Life a publicat Read the rest of this entry »
R.C. Sproul scrie un articol interesant despre John Calvin, (John Calvin’s Legacy: The Theologian of theologians) alăturându-se celor mulţi ce sărbătoresc anul acesta 500 de ani de la naşterea sa. Printr-o incursiune în gândirea lumii antice acesta subliniază importanţa covărşitoare a lui Aristotel în filosofie. Acesta şi-a câştigat dreptul de a fi numit “Filosoful”. Printre studenţii la filosofie se înţelege că titlul poate fi cu referire pentru o singură persoană- Aristotel.
Într-o manieră similară, specifică Sproul, studiul teologiei a dat de-a lungul istoriei mulţi gânditori. Mulţi sunt cunoscuţi pentru abilitatea lor de a oferi o sinteză între teologie şi filosofia seculară. Astfel, Agustin este cunoscut pentru abilitatea de a lua percepte din filosofia lui Platon şi de a le converti pentru a defini teologia biblică. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Toma d’Aquino, care a oferit o sinteză între filosofia lui Aristotel şi gândirea creştină. Printre reformatori, Luther, un student strălucit al limbajului, a oferit răspunsuri adânci cu privire la credinţa creştină. Luther nu a fost un sistematician şi nici n-ar putea fi numit teologul teologilor. Nu a dezvoltat o teologie sistematică. Această sarcină i-a revenit în secolul al şaisprezecelea Read the rest of this entry »
Dan Kimball într-un articolaş succint Do It, Don’t Blog It, povesteşte câteva experienţe de ale sale, ridicând problema bloggingului despre misiune, evanghelizare etc, fără vre-o implicare reală în astfel de lucruri. Dezbatem mult, scriem mult, însă când vine vorba de lucruri concrete, de responsabilitatea noastră, ne fâstâcim, căutăm scuze penibile.
Pentru unii viaţa este aici, în online. Aici şi-au creat o identitate, un nume, însă in the real life nu ştii de unde să-i iei.
Blogurile sunt încurajatoare. Am învăţat mult Read the rest of this entry »
Lee Strobel, într-un interviu acordat recent afirmă că metodele tradiţionale de abordare în evanghelizare sunt destul de depăşite. Ce s-a schimbat în abordarea în cazul evanghelismului, apologeticii? Păi, astăzi ar trebui să fie mai relaţionale, mai personale, cu un accent pe povestea personală, precizează Strobel.
Acesta îl aminteşte pe Josh McDowell care mergea în campusuri universitare şi descria de ce Biblia poate fi crezută. Oamenii răspundeau în număr mare. Apoi au încetat să mai vină în aşa număr şi nu ştia de ce. Acum are o abordare mai personală, centrată pe mărturie, pe povestea personală. „Ştiţi”, spune el, „am fost fiul unui beţiv. Aşa mi-a fost afectată viaţa şi relaţia cu tatăl meu. Asta m-a determinat să caut viaţa spirituală. Acestea sunt evidenţele pe care le-am găsit. Aşa s-a schimbat viaţa mea. Aşa m-am împăcat cu tatăl meu.” Astfel devine o poveste personală.
Despre asta este şi lucrarea mea, Read the rest of this entry »
comentarii recente