Cuvântul si calea spre libertate.

Posted: 25/03/2009 in My Things...
Etichete:, , , , ,

tacerea-cuvantului
Claude-Jean Bertrand își încheie capitolul “Funcţiile mass-media. Regimuri, actori şi roluri” cu termenul folosit de Ithiel de Sola Pool pentru mijloacele de comunicare în masă, și anume „tehnologiile libertăţii” pentru a sublinia tocmai faptul că aceste tehnologii sunt în serviciul drepturilor omului. Bertrand arată faptul că mass-media a avut o reală contribuție în prăbuşirea regimurilor fasciste şi comuniste. „Regimurile fanatice se tem de mass-media şi de puterea lor”, accentua el, încheind capitolul.

De ce ar avea regimurile fanatice o teamă față de mass-media? Pentru că, dincolo de toate formele de activism politic, public, social, cuvântul sau comunicarea este de departe, forma cea mai eficientă de lupta împotriva îngrădirilor de orice natură. Ba mai mult, după afirmația lui David Le Breton, cuvântul este singurul antidot pentru formele multiple de totalitarism care caută să reducă la tăcere societatea pentru a-și asterne mantia de plumb peste circulația colectivă a sensului, neutralizând orice gândire.

Cuvintele, după Bertrand, conturează semnificaţia lumii, sunt o grilă care permite ca aceasta să fie înţeleasă, însuşită, o unealtă pentru a o face comunicabilă chiar dacă influenţa lor este limitată iar uneori stângace.
Cuvântul folosit în folosul drepturilor omului, va aduce cu sine o imagine reală asupa lumii. Cuvântul în mâna unui regim totalitar, va fi folosit pentru distorsionarea imaginii, folosit în îndeplinirea propriilor scopuri. Unul din aceste scopuri este tocmai reducerea la tăcere a populatiei. Cuvântul este folosit pentru înlaturarea piedicilor de orice natură care ar putea constitui o amenințare în calea dezvoltării regimului. Societatea este cladită pe cuvânt. Același cuvânt conferă dinamismul și dezvoltarea ei. Când cuvântul este însă înlăturat, societatea își va pierde din stabilitate. Lucru este valabil atât într-un regim totalitarist cât și într-unul democratic. Cel din urma însă, prin definiție, ar trebui să fie unul care să permită interactiunea socială, să promoveze libertațile fundamentale ale omului. În privința aceasta Le Breton surpindea foarte bine faptul că, „dictatura striveşte cuvântul la sursă, pe când modernitatea îl determină să prolifereze în indiferenţă după ce l-a golit de sens.”

Dacă cuvântul, are repercusiuni sociale și intelectuale, atunci ar trebui să ne întrebam și ce repercusiuni vor avea, sau deja au mijloacele de comunicare în masă. Gene Veith discuta dacă vor putea institutiile democratice să supraviețuiască în lipsa unei populații instruite prin cuvânt. El se întreba dacă nu cumva, „noile modalități de gândire vor introduce forme noi de totalitarism? Va putea continua progresul intelectual și educational, dacă imaginea vizuală va înlocui cuvântul? Nu cumva aceste noi tehnologii informationale vor submina, în mod paradoxal, tocmai gândirea științifică ce le-a dat nastere, conducând la antiintelectualism și la ignoranță în masă? Se întărește astfel afirmația lui Le Breton care scria că „dacă modernitatea pune stavilă tăcerii, totuşi să nu uităm niciodată că orice intenţie dictatorială începe prin a ucide cuvântul.”

Deci, se poate afirma faptul că astăzi, linia democratică pe care o cunoastem este de fapt o noua formă mascată de totalitarism? Am putea vorbi de neototalitarism. Oare nu tocmai tăcerea aceasta vădită transformă societatea noastra într-o dictatură de cea mai pură esență? O dictatură nevalidată, dar validă în ceea ce privește metodele folosite în comunicare. Se poate ca tăcerea, implicit uciderea cuvântului să fie înfaptuită tocmai din pricina abundenţei de limbaj în care se pierde, a informatiilor agresante difuzate într-un flux continuu, care-l face să-și piardă din substanță și însemnătate, fiind din ce in ce mai irelevant. Ori poate fi ucis acest cuvânt tocmai prin înlocuire cu alte forme de comunicare, cu imaginea, de pildă. Ori prin folosirea în anumite scopuri elitiste, ceea ce implică automat intentii dictatoriale. Oare nu sunt aceste lucruri, un căluș pus societății, o tăcere impusa maselor, o tacere însă care nu presupune neaparat ascultare, pentru că dacă s-ar asculta strigătul încorsetării, multi s-ar deștepta.

Este un lucru uimitor să fii redus la tăcere într-un vacarm asurzitor, pentru că așa cum afirma Breton, modernitatea înseamnă venirea la putere a zgomotului, iar în zgomotul acesta, îndraznim să afirmăm este atat de asurzitor încât nimic nu mai este sesizabil, ci toate sunt luate ca un dat, ca lucruri normale. Lucrurile înconjuratoare sunt tot mai greu de înțeles, percepția este limitată, iar cuvântul care ar fi trebuie să croiască noi carari, este o formă de rătăcire, rătăcire individuală, dar și rătăcire în masă, a unei generații care nu mai știe să distingă între cuvânt și multitudinea zgomotelor asurzitoare.

Veith dă exemplul societății americane, societate creată pe o cultură a cuvântului, dar care, s-a transformat într-o cultură a tăcerii, în sensul că ceea ce se transmite nu mai este relevant. Ceea ce transmite sunt lucruri ce tind să idolatrizeze momentul, satisfacția trăirii clipei. El punea în discuție tocmai faptul că „ideea păstrării tradițiilor libertății și ale democrației în absența acestui fundament, cuvântul, este discutabilă. O populație usor de manipulat, pe care o intereseaza în primul rând propriul ei amuzament, este mult mai potrivită pentru tiranie, decât pentru responsabilitățile majore ale autoguvernării. O astfel de societate este astfel redusă la tăcere tocmai prin administrarea de pâine și circ, fapt ce implica dezastru pe termen lung.

Acest spirit neototalitarist, cum l-am numit, se observă și în privința servirii clasei politice, cu cel mai mare interes, astăzi însă, cu scopul declarat pentru câștig. Zgomotul campaniilor politice reduce la tăcere masele.Asta prin manipularea electorratului, ar putea afirma cunoscătorii. Bertrand citează un eminent observator, Jacques Ellul ce consideră că funcţia esenţială a mass-media este “propagandă”. Prin diferite distorsiuni, emiteri, politicienii se folosesc de aceste instrumente pentru a-și convinge electoratul. „Campaniile politice sunt dirijate de consilieri de imagine, iar candidații sunt aleși pentru carisma lor și felul în care se prezintă la TV, nu în funcție de ideile și de politica lor”, sustinea Postman. Iar Bertrand vehicula faptul că presa acţionează ca un drog, excitant sau anestezic – un nou „opiu al poporului” –opiu, care adoarme conștiința, reducând-o la binecunoscuta și discutata tăcere.

Efectele directe ale strivirii cuvântului, și a înlocuirii cu tăcere sunt foarte evidente. Au fost evidente în regimurile declarate totalitariste, dar sunt și azi în această pseudodemocrație declarată.

Neil Postman arată în linii mari implicațiile sociale ce decurg dintr-o astfel de formă de comunicare: subminarea autorității, pierderea sentimentului istoric, ostilitatea fată de știintă, hedonismul și aparitia nevoilor bazate pe satisfactia imediata și pe nevoia de a fi în permanență stimulat din afară. Suntem obligați după părerea sa, „să căutăm experințe rapide, relații pe termen scurt, realizări în prezent, soluții imediate și simple. Astfel, instruirea pe care ne-o oferă programele mass-media conduce în mod inevitabil la neîncredere în ce privește planificarea pe termen lung, amânarea satisfacției, relevanța tradiției și nevoia de a te confrunta cu dificultațile.”

Se poate afirma deci, în concluzie, faptul că tocmai uciderea cuvântului prin diferitele și nuanțatele forme dă întotdeauna nastere unor monștri. Un astfel de monstru care deschide practic calea celor mentionati mai sus este tăcerea. Mantia aceasta de plumb care se asterne peste circulatia colectiva a sensului, neutralizand orice gandire s-a transformat intr-o cortina de fier pentru democratia actuala. Eliberarea de sub aceasta tiranie este posibilă doar printr-o revenire a cuvântului care semnifică, transmis în așa fel încât să fie în cele din urmă auzit.

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s