Cât de bogat sunt!

Doamne,

am recitit episodul din Evanghelii cu tânărul bogat și alegerea sa evident greșită.

Dar m-a făcut să mă gândesc.

Oricât de bogat ar fi fost, el nu și-a băut cafeaua într-un minut direct din boabele proaspăt măcinate și nu și-a spălat cana în apă curentă.

Nu a avut mașină și nici nu a mâncat vreodată înghețată.

Când vederea i-a slăbit, nu a avut parte de ochelari și nici nu a putut să-și repare vreo carie ori să-și facă un implant dentar când i-a căzut vreun dinte.

Nu a avut sistem de iluminat cu senzori, mii de cărți pe un stick de memorie, nu a ascultat muzică la căști, nu a avut internet și nici telefonul ăsta de pe care să tasteze. 

Nu a putut comunica cu rudele aflate la sute și mii de kilometri depărtare. Nici nu le-a putut vizita călătorind cu avionul.

Dacă el era bogat, atunci eu ce sunt?

O moarte de elită. Salman Rushdie, Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți

image

Salman Rushdie, Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți