Un om a cazut intr-o groapa.

Un om a cazut intr-o groapa si nu putea sa iasa de acolo..

Un drumet a trecut pe acolo. El i-a spus omului sa mediteze ca sa-si purifice mintea iar cand va atinge Nirvana toata suferinta va inceta. Omul a facut ce i s-a spus dar a ramas in groapa..

Un alt om a aparut. El i-a explicat ca groapa nu exista si ca de fapt, nici omul nu exista, totul era doar o iluzie. Omul “care nu exista” era inca prins in groapa “care nu exista”..

Un alt vizitator a sosit. El l-a sfatuit pe om sa faca fapte bune spre a-si imbunatati Karma si chiar daca va muri in groapa, s-ar putea reincarna in ceva minunat..

Un alt om a privit in jos. El l-a invatat pe om sa se roage de 5 ori pe zi cu fata spre Rasarit si sa urmeze 5 reguli importante. Daca este credincios poate ca intr-o zi Cel Sfant il va elibera. Omul s-a rugat cat i-a stat in putinta dar isi pierdea puterile si a ramas tot in groapa..

A aparut alt OM. Era ceva diferit la El.. Acesta a strigat la omul din groapa si l-a intrebat daca vrea sa fie liber. OMUL acesta s-a coborat El insusi in groapa, l-a luat pe om si l-a adus la lumina, iar omul din groapa care nu putea sa iasa a fost salvat..

traducere: Simona Ghenea (Samuel Chiriluta)

F.

 

FAIMAØ

 Prefer ca oamenii sa se intrebe de ce nu mi s-a ridicat inca oØ statuie,
 decat sa se intrebe de ce mi s-a ridicat una!Ø

 Copilul din oraselul adormit de provincie, ajuns acum celebru in mareaØ metropola, s-a decis sa revina in locurile natale ca sa mai vada cine mai traieste si ce au ajuns prietenii sai de altadata. Pe jumatate asteptand un fel de primire triumfala, cu famfara si cu un discurs tinut de primar, omul nostru ajunse la tinta intr-o amiaza adormita. De la fereastra vagonului vazu strazile goale, piata centrala pustie si casele cu usile date la perete. Cu diplomatul in mana, sari jos din tren si a porni agale spre batranul hamal, incovoiat acum de spate si troienit sub pletele albe. Cand ajunse langa el, calatorul il privi in ochi, asteptand un semn de recunoastere si de mirare. Mirarea veni repede, dar nu asa cum se asteptase el. Privind cumva pe langa el, spre soare, si stergandu-si fruntea imbrobonata, hamalul ii zise: “Buna, Iacove. Pleci undeva?”

 La duazeci de ani nu ne pasa ce crede lumea de noi,Ø
 la treizeci suntemØ terorizati de ceea ce gandesc altii despre noi,