Sărut care nu era necesar o expresie a afecţiunii; era doar o recunoaştere a venirii oaspetelui. Acest sărut putea avea diferite variante, în funcţie de statutul părţilor implicate. Dacă persoana invitată era de un rang social egal, gazda îl săruta pe obraz. Dacă un copil îl întâmpina pe părintele său, sau un student pe un rabbi, era sărutată mâna celui mai în vârstă (În grădina Ghetsimani, Iuda trebuie că a sărutat mâna Învăţătorului. Tocmai de aceea, scena trădării este atât de dureroasă. A săruta mâna implica o declaraţie de loialitate pe care ucenicul o făcea învăţătorului său. Iuda transformă aceasta într-un gest de bătaie de joc şi de trădare).
A neglija acest ritual însemna a ignora chiar persoana invitată.
John Ortberg, Toţi oamenii sunt normali până ajungi să-i cunoşti. p. 239