Arta de a ne îngriji personal de ceilalți

În cartea sa „Who Cares?“, David Schwartz descrie un incident în care o femeie era pe cale să sară de pe un pod de pe râul Susquehanna.

În spatele ei, traficul aglomerat se îndrepta spre casă. Un bărbat însă a văzut ce se întâmpla de la fereastra biroului din apropiere. A intrat în acțiune, a luat telefonul și a început să formeze 911.

Ar fi posibil ca poliția, ambulanța sau echipele de intervenție să ajungă acolo la timp? În timp ce apela, a văzut un autobuz de călători ce traversa podul. Autobuzul conducea încet de-a lungul benzii. Când autobuzul s-a apropiat de femeie, ușa s-a deschis iar șoferul, într-o mișcare continuă, s-a aplecat din ușa deschisă, a apucat brațul femeii din spate și a tras-o înapoi în autobuz.

Omul din birou s-a întrebat: „Șoferul de autobuz nu a semnalat un ofițer de poliție. Nu a apelat la 911. El a apucat pur și simplu femeia și a salvat-o. În schimb, eu am apelat. De ce? De ce nu am dat fuga peste stradă și nu am făcut același lucru?“

Într-o lume complexă și adesea impersonală, am ajuns să ne bazăm pe sisteme și instituții pentru a face fapte ce altădată se petreceau în mod spontan, informal și personal. Am pierdut arta de a ne îngriji personal de ceilalți.

Românii accidentați în Londra în atacul terorist

Laura și tuși Livia se gândeau să iasă miercuri în Londra. Ar fi fost ultima lor zi în vizită la noi și pentru că nu au reușit să treacă și prin zona Westminster, Big Ben etc., vroiau să o bifeze Miercuri. Slavă Domnului că s-au răzgândit repede.

Eu trec pe acolo aproape zilnic cu bicicleta. Săptămâna asta am fost mai obosit și se anunța ploaie și am luat metroul. 

Cât de fragilă este viața.

M-am gândit si eu că romanii accidentați pot fi dintre aceia cu alba-neagra, cei ce mai vând alune pe acolo sau fac alte chestii interesante. Pe același pod, observându-i în acțiune, am chemat politia de vreo două ori. Și chiar și așa mi-a părut rău pentru ei. O tragedie. 

Se pare însă că cei accidentați sunt de felul cumnaților mei, în vizită, bucurându-se de Londra, de UK.