Românii accidentați în Londra în atacul terorist

Laura și tuși Livia se gândeau să iasă miercuri în Londra. Ar fi fost ultima lor zi în vizită la noi și pentru că nu au reușit să treacă și prin zona Westminster, Big Ben etc., vroiau să o bifeze Miercuri. Slavă Domnului că s-au răzgândit repede.

Eu trec pe acolo aproape zilnic cu bicicleta. Săptămâna asta am fost mai obosit și se anunța ploaie și am luat metroul. 

Cât de fragilă este viața.

M-am gândit si eu că romanii accidentați pot fi dintre aceia cu alba-neagra, cei ce mai vând alune pe acolo sau fac alte chestii interesante. Pe același pod, observându-i în acțiune, am chemat politia de vreo două ori. Și chiar și așa mi-a părut rău pentru ei. O tragedie. 

Se pare însă că cei accidentați sunt de felul cumnaților mei, în vizită, bucurându-se de Londra, de UK.

Condamnaţi la fericire!

Am vazut aseară, 23 August, pe TVR1 un film documentar „Condamnaţi la fericire: Experimentul comunist în România”, în regia lui Dinu Tănase, documentar scris şi prezentat de Vladimir Tismăneanu.

Prezenta domnul Tismăneanu istoria unui regim în diferitele sale ipostaze, de la Ana Pauker şi Gheorghe Gheorgiu-Dej la Ceauşescu. Imaginile necenzurate, perspectiva pe care sistemul dorea s-o transmită, manipularea, servilismul faţă de ruşi ( a fost amintit si textul sadoveanian „Lumina vine de la Răsarit!” ), linguşeala faţă de orice/oricine straluceşte din Occident, lagărul de la Sighet, Gulagul românesc, mi-au vorbit şi amintit de ceea ce părinţii noştri doar povesteau în frânturi.

Dictatura, mecanismul diabolic de represiune, teroarea în masa, ideologia urii de clasă, a urii faţă de fiinţă şi demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticreştine şi au xenofobiei, interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei iniţiative, exterminarea şi marginalizarea intelectualităţii, lichidarea proprietăţilor private, confiscarea bunurilor materiale ale ţăranilor şi colectivizarea satului, prigoana împotriva Bisericii şi a slujitorilor ei, închiderea, profanarea şi demolarea locaşurilor de cult etc. întrun cuvânt, toate acestea sunt câteva din trăsăturile „fericirii” de altădată, COMUNISMUL!

Ce mă irită cel mai mult sunt indivizii pe care de multe ori îi aud afirmând… „Era mai bine pe vremea comunismului!” Nu prietene, nu era! E suficient sa priveşti un filmuleţ de genul ăsta pentru a-ţi stimula memoria.

Asta credeau şi altădată evreii care îl respingeau pe Dumnezeu din treburile lor. Rătăcind prin deşert şi uitând de biciurile supraveghetorilor, evreii s-au întrebat şi ei: „De ce oare n-am rămas să murim în Egipt?” Pentru ei, acelea erau vremurile bune de odinioară. Câteva secole mai târziu, în exil, urmaşii lor se întrebau: „Cum să cântam cântările Domnului pe un pământ străin?” Gândurile lor se îndreptau spre Ierusalim şi apoi spre vremurile bune de altădată. Şi aşa trăiesc unii în trecut şi nu se încred în Dumnezeu pentru prezent.

Deşi este corect şi drept să ne întoarcem înapoi şi să-i multumim lui Dumnezeu pentru îndurările revărsate peste noi chiar şi în acele vremuri, Hristos este Cel care merge înaintea noastră şi împreună cu noi în călătoria pe care o parcurgem în prezent. Şi chiar dacă este greu, este criză, chiar dacă sunt atâtea lipsuri, Hristos este împreuna cu noi şi nu ne va dezamăgi.

Poate că prezentul nu e atât de frumos. Fără Dumnezeu însă este îngrozitor! Şi fără Dumnezeu e normal ca umbrele sfăşietoare ale trecutului să treacă drept oaze de apă în deşert. În scurt timp îţi vei da seama că e doar o iluzie. Fata Morgana.

„Încrede-te în Domnul (astăzi) din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările!” Prov. 3:5-6

După un an, creștinii din Orissa se roagă pentru pace.

Compass Direct News raportează faptul că după un an de la cel mai mare atac asupra creștinilor din India, bisericile din țară se roagă și postesc pentru pace. Luni s-a ținut o

întâlnire interdenominațională în New Delhi pentru a marca „Ziua Națională Kandhamal”. Creștinii consideră că s-ar putea să treacă mult timp până pacea și împăcarea vor fi o realitate în Kandhamal, locul unde violența a durat săptămâni întregi în 2008. Atunci peste 100 de persoane au fost ucise, peste 4500 de case și 250 de biserici au fost arse, precum și 13 instituții educaționale.