Dr. Martin Luther King Jr. „I have a dream”- „Am un vis” –

Istoria are un rol determinant în înţelegerea propriei identităţi. Privind câte puţin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur şi au rezonanţă în delimitarea propriei individualităţi. Istoria are o valoare majoră în explicarea prezentului. Putem înţelege prezentul mult mai bine dacă avem informaţii despre rădăcinile lui în trecut, iar trecutul, dacă ştii să îl ascuţi îţi poate vorbi într-un mod așa de răspicat.

Personal mă pasionează vieţile marilor lideri din istorie, oameni care s-au ridicat din popor, oameni prin a căror viaţă, caracter au reuşit să schimbe în mai bine mediul în care au trăit. Astfel de oameni, bărbaţi şi femei deopotrivă constituie moştenirea noastră. Deasemnea, propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu prin predicare, alături de minuntatele taine ale teologiei constituie o parte esenţială a formaţiei mele. Cu aceste gânduri plec la drum, şi mă bucur că nu sunt singur în această călătorie în prezent. Una din personalităţile care mă însoţesc este Martin Luther King Jr, un om a cărui viaţă şi dărurire m-a îmbogăţit enorm.

Crescut într-o famile de credincioşi baptişti şi având parte de o educaţie aleasă, acesta va urma calea tatălui său şi va ajunge după ce îşi va fi terminat studiile teologice, deasemnea, păstor într-o biserică baptistă. Îşi da doctoratul în teologie sistematică, şi continuă să se implice în Biserică. Creştinismul încă de la început nu a fost o mişcare izolată, ci a schimbat valorile culturale existente iar efectul asupra mentalităţilor indivizilor a fost covârşitor. Biserică nu va accepta niciodată modelul lumii iar dacă îl acceptă nu mai este Biserică. Biserică a fost şi va rămâne un model de conduită, un etalon real al adevăratelor valori.

Acest lucru l-a înţeles şi dr. King şi cu o viziune asemenea unui profet a pornit pe drumul crucii personale. A luat povara neamului său asupra sa, şi cu pasiunea caracteristică unui predicator carismatic de culoare alături de braţul tare al lui Dumnezeu, a reuşit să dărâme zidurile groase ale rasismului, discriminării.

Visul său a fost un vis despre viitor, un vis care a mers dincolo de istorie, dincolo de prezent, devenind realitate. Prezentul astăzi mă învăţa că visele sunt pentru visători, şi de cele mai mule ori aceste vise se năruiesc în contact cu realitatea crudă. Dar, o viaţă întocmai ca cea a lui Martin Luther King Jr. îmi dă speranţă. Aşa cum mesajul său de la monumentul Lincoln Memorial a fost un mesaj al speranţei, viaţă sa se înfăţişează înaintea mea în acelaşi mod. E o speranţa că într-o zi mai devreme sau mai tarziu visele, ambiţiile se împlinesc dacă sunt motivate de un gând bun. Numai aşa Dumnezeu transformă visele în realitate.

Discurs politic – Dr. Martin Luther King Jr. „I have a dream”- „Am un vis”

“Mă bucur să iau parte astăzi cu voi la un eveniment considerat a fi cea mai mare demonstraţie pentru pace din istoria naţiunii noastre.

Acum o sută de ani, un mare american, în a cărui umbră ne-am adunat noi astăzi,semna proclamaţia de emancipare. Aceasta a venit ca zorii fericiţi ai unei zile răsărite după o lungă noapte de prizonierat.Cu toate acestea, nici după o sută de ani negrii nu sunt liberi. O sută de ani mai târziu, viaţa negrilor suferă în continuare de pe urma cătuşelor segregării rasiale şi a lanţurilor grele ale discriminării. O sută de ani mai târziu, negrii se află tot la marginea societăţii americane, fiind exilaţi în propria lor ţară.

Am astăzi aici pentru a dramatiza o situaţie ruşinoasă. Am venit oarecum în capitala ţării noastre pentru a încasa un cec. Când arhtecţii republicii noastre au scris marile cuvinte ale Constituţiei şi ale Declaraţiei de Independenţă, ei au semnat o poliţă pe care a fi trebuit ca toţi americanii să o poată încasa. Această poliţă garanta tuturor oamenilor —atât albilor, cât şi negrilor, în egală măsură — drepturile nestrămutate de a trăi fericiţi şi în libertate.Se poate însă observa cu uşurinţă astăzi că America nu şi-a onorat promisiunile în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii de culoare. În loc să-şi îndeplinească obligaţiile cele sfinte, America a oferit negrilor un cec fără acoperire. Refuzăm să credem totuşi că n-a mai rămas nimic în seifurile de ocazii ale ţării acesteia.

Am venit astăzi aşadar să ne încasăm cecul, acest cec care ne va deschide accesul către bogăţiile libertăţii şi ale securităţii garantate de dreptate. Am venit în acest loc neobişnuit pentru a aminti Americii de urgenţa imediată pe care o presupune ziua de astăzi. Nu este vreme acum să ne permitem luxul să ne „liniştim” sau să înghiţim calmantele unui progres lent şi treptat. A venit vremea să transformăm promisiunile democraţiei în realitate. A venit vremea să ieşim din prăpastia întunecată a segregării rasiale şi să purcedem pe drumul strălucitor al dreptăţii pentru toate rasele. A venit vremea să ne salvăm naţiunea din nisipurile mişcătoare ale nedreptăţilor rasiale în care sa scufundat şi să o ridicăm pe culmile solide ale fraternităţii. A venit vremea ca toţi copiii lui Dumnezeu să trăiască realitatea dreptăţii. Ar fi fatal pentru această naţiune să nu ia la cunoştinţă caracterul urgent al situaţiei curente. Această vară fierbinte a nemulţumirilor justificate ale negrilor nu se va sfârşi până când nu va fi venit proaspăta toamnă a libertăţii şi dreptăţii.

1963 nu este sfârşitul ci începutul. Cine speră că negrii se vor fi mulţumit acum când s-au mai eliberat de presiune, va avea o surpriză urâtă atunci când va constata că naţiunea urmează acelaşi drum ca mai înainte.

America nu va cunoaşte linişte până ce negrii nu se vor bucura de deplinătatea drepturilor civile. Vârtejul revoltei va zgudui în continuare temeliile naţiunii noastre până când va veni ziua senină a dreptăţii.Şi trebuie să spun poporului meu care se află pe pragul tocit al uşii care duce spre palatul dreptăţii că atâta vreme cât vom încerca să ne câştigăm locul de drept nu trebuie să ne facem vinovaţi de nici un comportament nedrept.

Să nu ne lăsăm ispitiţi să bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de libertate. Trebuie să ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnităţii şi disciplinei.

Nu trebuie să lăsăm să ne cadă acest protest creator în prăpastiile violenţei fizice. Trebuie să ne ridicăm mereu pe acele culmi maiestuoase de unde să putem răspunde actelor de violenţă fizică cu puterea sufletului nostru.Acest nou şi minunat spirit revoluţionar care a cuprins comunitatea negrilor nu trebuie să ne facă să ne pierdem încrederea în toţi albii. Pentru că mulţi dintre fraţii noştri albi — şi acest lucru o dovedeşte prezenţa lor astăzi — şi-au dat seama că viitorul lor este stâns împletit cu al nostru. Ei şi-au dat seama că libertăţile lor nu pot fi despărţite de libertăţile noastre. Nu putem mărşălui de unii singuri.

Şi dacă e să mărşăluim, trebuie să ne obligăm să nu întrerupem niciodată acest marş. Nu ne mai putem întoarce. Există oameni care îi întreabă pe cei devotaţi drepturilor civile: „Când veţi fi satisfăcuţi pe deplin?” Nu vom fi niciodată satisfăcuţi pe deplin atâta vreme cât negrii vor mai cădea victime brutalităţii înfiorătoare a poliţiei. Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât trupurile noastre obosite nu vor găsi un loc să se odihnească în motelurile de pe şosele şi în hotelurile din marile oraşe. Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât libertatea de deplasare a negrilor va fi limitată doar la mutarea dintr-un ghetou mai mic într-unul mai mare. Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât copiii noştri vor fi privaţi de libertate şi demnitate prin semne pe care stă scris: „Doar pentru albi”. Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât negrii din Mississippi nu vor obţine drept de vot, iar negrii din New York nu vor avea pe cineva pe care într-adevăr să vrea să îl aleagă. Nu, nu ne vom declara satisfăcuţi decât când drepturile vor curge ca apa iar dreptatea cu puterea unui fluviu măreţ.

Ştiu că unii dintre voi au venit astăzi aici pentru că sunt nefericiţi şi au multe nevoi. Unii dintre voi au venit direct din strânsoarea celulelor din închisoare. Unii dintre voi au venit din regiuni în care sunteţi urmăriţi de brutalitatea poliţiei pentru că vă cereţi dreptul la libertate. Voi sunteţi veteranii suferinţelor creatoare. Continuaţi tot aşa şi aveţi încredere că aceste suferinţe nemeritate vă vor elibera. Întoarceţi-vă în Mississippi, în Georgia, în Louisiana, în mahalalele şi ghetourile din marile oraşe din Nord cu conştiinţa că situaţia de acum poate şi va fi schimbată. Nu vă complaceţi în disperare.

Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis. Este un vis al cărui rădăcini sunt adânc ancorate în visul american. Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: ,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali.’

Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fii foştilor sclavi şi fii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis…

Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiştii aceia răi, cu guvernatorul său, din a cărui gură au ieşit cuvinte precum „intervenţie” şi „anularea integrării rasiale”…, că într-o bună zi chiar şi acolo, în Alabama, băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile. Am un vis, că într-o bună zi fiecare vale se va înălţa şi fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel şi cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne să o vadă.

Aceasta este credinţa noastră. Şi cu această credinţă mă voi întoarce în Sud.

Această credinţă mă va motiva să scot din muntele disperării o piatră a speranţei.

Această credinţă ne va motiva să transformăm inechităţile exagerate din sânul naţiunii noastre într-o minunată simfonie a fraternităţii.

Această credinţă ne va motiva să lucrăm împreună, să ne rugăm împreună, să ne luptăm împreună, să mergem împreună la închisoare, să ne ridicăm împreună pentru cauza libertăţii, în conştiinţa că într-o buna zi vom fi liberi. Aceea va fi ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu vor da un nou înţeles acestui cântec: „Ţara mea, Ţară a Libertăţii, aşa cânt eu. Ţară în care au murit strămoşii mei, mândria pelerinilor, de pe toţi munţii răsună libertatea.” Dacă America vrea să devină o naţiune măreaţă, atunci toate aceste lucruri trebuie să devină realitate.

Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe piscurile din New Hampshire.
Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe munţii cei înalţi din New York, lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe munţii Allegheny din Pennsylvania. Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe culmile înzăpezite ale Munţilor Stâncoşi din Colorado. Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe înălţimile Californiei. Dar nu numai atât, lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe Stone Montain din Georgia. Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe Lookout Mountain din Tennesee. Lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe fiecare deal şi măgură din Mississippi, lăsaţi să răsune cântul libertăţii de pe fiecare ridicătură.

Pentru că dacă vom lăsa să răsune câmpul libertăţii — dacă îl vom lăsa să răsune din fiecare aşezare şi fiecare cătun, din fiecare stat şi din fiecare oraş, atunci vom putea trăi mai repede ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu — oameni albi şi negri, evrei şi necredincioşi, protestanţi şi catolici — îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului Negro Spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic,suntem în sfârşit liberi!”

Discursul politic.

Comunicarea orală se distinge prin nenumărate trăsături. Printre acestea pot fi menţionate: prezenţa masivă a tiparelor mnemotehnice, prezenţa limbii vorbite, gradul ridicat de redundantă, caracterul fatic, caracterul situaţional, empatetic, participativ și mixt. În discursul politic se regăsesc aceste elemente, acesta având drept scop persuadarea nemijlocită a auditoriului. Indiferent dacă este rostit sau citit textul este elaborat, adânc chibzuit pentru a produce efectul scontat: convingerea Receptorului; de aceea, în redactare Emiţătorul va simula aproprierea de Receptor, situarea lui pe poziţii similare, de partizani ai aceloraşi idei. Deasemenea sunt anumite discursuri politice vehement îndreptate împotrivă auditoriului.

Una din marile caracteristice în cazul discursului politic este faptul că se petrece o disociere, dedublare a instanţei receptoare, astfel, discursul este adresat nemijlocit cuiva (adversarului politic), dar E ştie că discursul sau va fi citit şi de marele public.

În discursul politic informaţia politică trebuie să fie foarte bine documentată. Trebuie cunoscute foarte bine datele, persoanele, evenimentele, relaţiile, percepţiile, opiniile etc. la care se face referire. Publicul ţintă trebuie foarte bine cunoscut, deasemnea relaţiile dintre diferitele segmente de public.

Un discurs politic trebuie presărat cu păreri sau secvenţe de dialog ale diferiţilor oameni de stat (contemporani sau nu), fapt ce creează în rândul auditoriului impresia de continuă, neîntreruptă comunicare ideologică a celui care vorbeşte cu lumea inconjurăoare. Un asemenea discurs nu poate fi acuzat de egocentrism.

Binențeles, o cerinţă a discursului politic este să fie scurt. Dacă se vorbeşte mult nu înseamnă neapărat că mesajul este receptat de către auditor. Cu cât discursul este mai concis, cu atât va fi mai apreciat. Este interzisă divagaţia de la subiect. Acest lucru plictiseşte, induce o monotonie generală. Până în 10 minute trebuie să fie un discurs, iar unii specialişti acordă doar 5-7 minute. De aceea structura generală a discursului este foarte importantă. Este necesar să aibă o introducere, un cuprins şi o încheiere. Umorul joacă un rol important în introducere reuşind să capteze atenţia. Elemente ale principiului AIDA se regăsesc din plin în acest discurs politic. Astfel Emiţătorul trebuie să atragă atenţia, să menţină interesul, să alimenteaze dorinţă şi să motiveaze auditoriul să treacă la acţiune.

Un bun discurs va ţine cont şi de consecvenţa referenţială. Politicianul trebuie să păstreze axa referenţială pe tot pacursul discursului, şi deopotrivă să lase impresia unei adresări directe.
Un politician abil va ține cont de aceste principii, și va căuta cu tot ce-i stă în putință să se perfecționeze în arta discursului. Cuvintele au greutate enormă ți pot fi o armă în mâna cuiva care cunoaște cum să le folosească.

Analiza discursului.

Spaţii separate pentru negri în cinematografe, locuri în spatele autobuzului, soldaţi care păzesc elevii pe drumul spre şcoală, discriminare rasială, toate aceste lucruri au avut loc în America cu doar câteva decade în urma, moment în care apare pe această scenă și Martin Luther King Jr. Acesta și-a investit o mare parte din scurta viață în lupta împotriva acestor nedreptăţi şi pentru dobândirea de drepturi egale pentru negri.

Punctul culminant al mişcării pentru drepturi civile a fost „Marşul spre Washington” din 1963, la care au participat 250.000 de persoane. În faţa monumentului Lincoln Memorial, pe treptele acestuia Martin Luther King şi-a ţinut celebrul discurs „I Have a Dream”.

Într-un stil propriu, carismatic acesta şi-a început celebrul discurs. Beneficiind de tehnologia vremii, chiar şi noi astăzi putem revedea felul său de adresare. Printr-o scurtă accesare pe http://www.youtube.com putem privi felul în care acesta şi-a ţinut discursul. Cu siguranţă este un discurs excepţional ce a însufleţit America, îndreptându-i privirea spre trecutul dureros, şi aruncând o privire plină de speranţă spre un viitor luminos.

Discursul este structurat în două părţi majore. Prima parte surprinde coşmarul prin care America trecea, un coşmar pentru indivizii de culoare. Este un imperativ pentru el să sublinieze că în tot acest haos faptul că A venit vremea! Deasemenea Nu ne putem declara satisfăcuţi sunt alte cuvinte care se repetă. Aceste cuvinte subliniază o stare în cei care receptează acest mesaj.

A doua parte a discursului schițează visul pentru un viitor mult mai bun, mai luminos, un viitor al armoniei dintre negri și albi. În această parte se găsește unul din cele mai faimoase paragrafe din istorie: I have a dream! (Am un vis!)

Deasemenea mesajul are o parte de o introducere, un cuprins și o încheiere. În introducere acesta reușește să capteze atenția punând accent pe perioada de asuprire de o sută de ani, repetând expresia de mai multe ori, pentru a accentua durata sacrificiului:
„Acum o sută de ani, un mare american, în a cărui umbră ne-am adunat noi astăzi,semna proclamaţia de emancipare. Aceasta a venit ca zorii fericiţi ai unei zile răsărite după o lungă noapte de prizonierat.Cu toate acestea, nici după o sută de ani negrii nu sunt liberi. .” Această menţionare situaţională creează autenticitate spuselor sale şi captează atenţia corelând propriul mesaj cu mesajul transmis de locul întâlnirii, pe trepetele monumentului celui care, cu o sută de ani în urmă biruise în această luptă împotriva sclaviei.

Aceaşi metodă folosită în introducere o foloseşte pe tot parcursul discursului: expresii ca „A venit vremea”, œ”Nu ne putem declară satisfăcuţi atâta vreme”, €”am un vis” exprimă vocea poporului de culoare, o voce atât de grăitor exprimată prin tocmai manifestarea la care luau parte.

În cuprinsul mesajului acesta va dezvoltă subiectul prin diferite exemplificări. În cuprins se descoperă faptul că acest discurs nu a fost adresat doar celor de culoare, ci şi albilor,fiindcă printre cei adunaţi acolo erau şi dintre aceştia.
Fragmentul “…nu trebuie să ne facă să ne pierdem încrederea în toţi albii. Pentru că mulţi dintre fraţii noştri albi — şi acest lucru o dovedeşte prezenţa lor astăzi — şi-au dat seama că viitorul lor este stâns împletit cu al nostru…” este cât se poate de clar. Oratorul nu vrea să creeze noi focare de violenţă, ci sa convingă conducătorii ţării de nedreptatea rasială: “Nu trebuie să lăsăm să ne cadă acest protest creator în prăpastiile violenţei fizice”.

În încheiere, punctează nevoia de unitate pe fundamentul libertății, iar pe tot parcursul discursului poate fi observată aceași consecvență referențială.
Mesajul central al discursului a fost mesajul egalităţii dintre toţi oamenii. Acest lucru l-a argumentat plin de pasiune şi putere, având drept scop persuadarea nemijlocită a auditoriului. Cercetarea şi documentarea din spatele discursului lui King a fost la un nivel foarte înalt. Textul este elaborat, adânc chibzuit pentru a produce efectul scontat: convingerea celor care îl ascultau. Provenind dintr-o familie de credincioşi baptişti, el însuşi teolog, avea o foarte bună cunoaştere a Bibliei. Deasemenea se observă studierea Constituţiei şi a Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite: Când arhitecții republicii noastre au scris marile cuvinte ale Constituţiei şi ale Declaraţiei de Independenţă, ei au semnat o poliţă pe care ar fi trebuit ca toţi americanii să o poată încasă.

Din punct de vedere stilistic discursul a fost descris ca fiind un discurs politic, o predică adresată tuturor, caracterizată de un limbaj biblic şi imaginaţie. Acesta nu simulează o apropriere de cei care îl ascultă, ci intradevar între el şi receptor se crease o apropriere datorata punctelor comune pentru care aceştia militau, şi anume îndepartarea oricarei forme de rasism.

Printr-o analiză mult mai atentă se poate observa faptul că acesta respectă caracteristicile esenţiale ale oralităţii. Nivelul de redundantă este scăzut, mesajul fiind conceput şi dezvoltat în prealabil. Deasemenea este caracterizat de aspectul fatic, mesajul său semnalând o relaţie foarte bine închegată cu receptorii: Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis.
Mesajul nu este însă numai pentru prieteni, pentru cei prezenţi, pentru simpatizanţi, ci se petrece o disociere, dedublare a instanţei receptoare. Discursul sau este rostit atât pentru măsele de oameni adunate acolo în capitală, dar şi pentru marele public, care avea privilegiul chiar să-l vizioneze pe micile ecrane. Un mesaj adresat tuturora, un mesaj receptat de toţi americanii.

Caracterul empatetic şi participativ al comunicării se poate sublinia foarte clar. Mesajul sau politic de altfel sub formă unei predici alături de sinceritatea şi transparenţa dau mesajului o notă clară de afectivitate intensă. Mijloacele de expresie folosite sunt diverse. Non-verbalitatea, paraverbalitatea însoţesc mesajul verbal, sugerând o implicare totală. Pauzele în susţinerea mesajului au constituit momente culminante în discurs, mulţimea aclamând. Intonaţia sa este flunctuanta, ritmul fiind unul susţinut, cu numeroase procedee ce dau frumuseţe discursului.

Deşi ziua este una caldă, cu mulţi factori perturbatori, acesta reuşeşte să nu fie obositor, fiind ascultat până la capăt. Mesajul este bine proporţionat, culturalizat, centrat pe evenimentul respectiv. Adresarea este directă. Nu este formală, masele de oameni fiind constituie din simpatizanţi, adepţi ai ideilor promovate de King. Discursul acestuia defineşte şi mai bine tocmai scopul întâlnirii de la Washington.

Ținând fapt de amploarea evenimentului, discursul este scurt, în jur de 13 minute. Acest lucru crează un efect puternic asupra maselor. Deasemenea folosirea verbelor la persoana I, plural, atrage foarte mult atenţia auditoriului… “…Această credinţă ne va motiva să lucrăm împreună, să ne rugăm împreună, să ne luptăm împreună, să mergem împreună la închisoare, să ne ridicăm împreună pentru cauza libertăţii, în conştiinţa că într-o buna zi vom fi liberi” exprimă speranţa într-un viitor mai bun, mai calm, mai fratern. Acest vis este exprimat la propriu, dând glas gândurilor celor asupriţi, celor adunaţi acolo.

Cuvintele cheie joacă un rol important. Cele mai importante cuvinte din acest discurs cu sigurantă sunt remarcabilele I have a dream (Am un vis). Faptul că King, un baptist de culoare, ancorat în tradiţia statelor din sudul SUA, gândea şi acţiona într-un mod ecumenic, nu era o simplă coincidenţă. Ideile sale cu privire la viaţa creştină care depăşeau graniţele confesionale erau o consecinţă directă a „visului” său.

„Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: ,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali.’

Pe lângă o bună cunoaștere a normelor limbii literare, deține o sigură și nuanțată stapânire a semnificațiilor cuvântului. Acest text, discurs impresionează. Se stabilește o relație de amiciție, de prietenie, de apropriere, de comunicare informală(fraților, prieteni….etc.) Citatul este folosit frecvent. Amintim pe cele mai frecvente: „Când arhtecţii republicii noastre au scris marile cuvinte ale Constituţiei şi ale Declaraţiei de Independenţă, ei au semnat o poliţă pe care a fi trebuit ca toţi americanii să o poată încasa. Această poliţă garanta tuturor oamenilor —atât albilor, cât şi negrilor, în egală măsură — drepturile nestrămutate de a trăi fericiţi şi în libertate”, “Există oameni care îi întreabă pe cei devotaţi drepturilor civile: „Când veţi fi satisfăcuţi pe deplin?” , „Aceea va fi ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu vor da un nou înţeles acestui cântec: „Ţara mea, Ţară a Libertăţii, aşa cânt eu. Ţară în care au murit strămoşii mei, mândria pelerinilor, de pe toţi munţii răsună libertatea.” ,”îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului Negro Spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic,suntem în sfârşit liberi!” Aceste citate conferă autoritate discursului, sporind valoarea discursului. Deasemnea textul este foarte bine argumentat, atingând latura intelectuală cât și pe cea emotională.

Un alt atuu al acestui discurs este folosirea figurilor de stil, a metaforelor, epitetelor, acele expresii ce impresionează întotdeauna ascultătorii şi oferă un plus de credibilitate: „fericiţi ai unei zile răsărite după o lungă noapte de prizonierat” , „cătuşelor segregării rasiale şi a lanţurilor grele ale discriminării”, „America a oferit negrilor un cec fără acoperire”… Nu este vreme acum să ne permitem luxul să ne „liniştim” sau să înghiţim calmantele unui progres lent şi treptat…” şi ”… poporului meu care se află pe pragul tocit al uşii care duce spre palatul dreptăţii…” ating cu siguranţă inimile celor de culoare, daca nu chiar şi a câtorva dintre conducătorii albi…

Deasemnea întrebările retorice,” Există oameni care îi întreabă pe cei devotaţi drepturilor civile: „Când veţi fi satisfăcuţi pe deplin?” Nu vom fi niciodată satisfăcuţi pe deplin atâta vreme cât negrii vor mai cădea victime brutalităţii înfiorătoare a poliţiei.” au un efect și un impact extrem de mare, fiind o introducere pentru alte ideii menite să convingă. Deasemenea aluziile, dar și punctarea directă a problemelor contemporane, eufeminismul de care dă dovadă însotită de vocea sa impunătoare, hotărâtă, toate acestea fac ca oratorul fie ascultat, nu doar auzit.

Implicarea totală în susținerea mesajului, locul unde a fost susținut, pe treptele monumentului închinat celui ce a înfrânt statele sudice în lupta pentru abolirea sclaviei, precum și atitudinea oamenilor în acea zi au facut ca mesajul său să fie ca un foc care a mistuit inimile tuturor celor prezenți. A produs un efect, ce ulterior a dus la crearea unui climat favorabil instaurarii libertății depline.

In concluzie se poate afirma cu siguranță faptul că mesajul său a atras atenția, a menținut interesul, a alimentat dorința celor prezenți și a motivat la acțiune. Lucru acesta a fost văzut în acțiunile comune inițiate după. Acest discurs și-a lăsat amprenta în istoria americană şi are toate meritele. Şi-a îndeplinit scopul, King reuşind să înlăture din mintea oamenilor sentimentul de neputinţă faţă de situaţia socio-politică a vremii. Aceste imagini au dobândit forţă mobilizatoare pentru că au reuşit să înlăture vraja prezentului nefast. Visul lui King a fost aşadar un vis despre viitor, un vis ce a creionat o perspectivă strălucitoare asupra viitorului. Discursul său este un excelent mesaj, o lecție de oratorie, o stralucitoare predica, un model de discurs politico-social.